Mi-am amintit o întâmplare veche și tare haioasă.  
  Eram la o bere cu colegii, undeva lângă teatrul C. Tănase (sală Savoy). 
  Unul dintre noi era mai în vârstă și fiind de modă veche îi plăceau căciulile de astrahan, deși costau mulți bani raportat la veniturile lui, după cum chiar el spunea.
  Nea Ilie, așa se numea omul, muncitor prin depozit, era un tip tare mucalit și datorită firii lui distractive îl căram după noi la bere de câte ori planificăm o băută.
  Cheful noastră era în toi și toți făceam mișto de el că nu își scotea căciula din cap, bănuiam noi că din cauza cheliei, dar el spunea că nu o da jos decât când face baie și când doarme, pentru că "asta costă cât toate lefurili voastre la un loc, că e dă astrăgan".
     După câteva halbe de bere nea Ilie plecă la wc.  Nu trec nici trei patru minute că îl vedem venind în fugă, cu capul descoperit, hainele dezordonate, abia ținându-și nădragii pe el.
     -Ce-ai păţit nea Ilie?
     -Băi nu-l vazurăţ pă unu' îmbrăcat cu geacă neagră 'nalt, tânăr?

 Ce să vezi în balamucul acela? Normal că nu am remarcat pe cineva care să semene cu ce descria moșul. Asta poate și din cauza că erau vreo douăzeci de inși cu asemenea semnalmente.

     -Băi 'tu-i 'mnezăii mamii lui, îl omor dacă pui mână pă el.
     -Ce a făcut dom'le?
     -Stai să vezi ce-a  făcut! Eram așăzat eu pă tron șî citeam liniștit un ziar pă care îl aveam în buzunar (ăștia niciodată nu au hârtie la closet) când să dăschide larg ușa șî unu' 'nalt, cum vi-l descrisăi, se uita la mine lung.
   " -Ce faci bre aici? zîce el mirat.
     -Mă cac nu vezi?
     -Păi cu căciula în cap bre?"
      Apoi brusc îmi smulgă căciulă șî fuge.
     Ce să mai fac? Strig eu "băi, stai" înjur, mă ridic cu pantalonii în vine da' nu pot să ies dân closet în curu' gol, așa că mă inchiz repede cum pot șî ies după el, insa treaba asta mi-a luat ceva timp ș... uite, ia-l acu' da unde nu-i.
    Cam asta pățîi...

   Noi ne tăvăleam pe jos de râs.
   Nea Ilie a iesit pe ușa berăriei înjurandu-ne mai tare pe noi că nu-i înțelegeam supărarea decât pe ăla care îi furase căciula.

 

_     Ne plangem ca in societatea noastra placerile trupesti predomnina iar iubirea curata, sentimentele, aproape ca nici nu mai exista.
     Iata ca aceasta este o suparare destul de veche:


...aceasta iubire a fost cat se poate de curata si niciodata, nici indragostitul nici cea iubita de el, nu au aratat, fie prin priviri, fie prin vorbe, fie prin semne, vreo pofta desfranata (alcuno libidinoso appetito né nello amante né nella cosa amata): adevarata minune pentru lumea de astazi din care a pierit orice placere curata si care s-a obisnuit ca mai inainte de a se hotari sa iubeasca, sa-si potriveasca lucrul pe care-l indrageste, dupa desfranarea sa, astfel incat cel care iubeste altfel a ajuns sa fie o adevarata minune, ca ceva tare rar. 



     Asa scria Giovanni Boccaccio acum multe sute de ani (in 1357) despre iubirea dintre Dante si Beatrice.

_   Fotografia aceasta desi pare o gluma proasta nu e deloc gluma ci un trend in moda actuala.
   Ieri cautand pe net care mai sunt tentintele in incaltamintea masculina am gasit o gramada de chestii care m-au blocat pur si simplu.
    Si nu la case de moda aparute azi, care vor sa socheze si sa apara in prim plan, ci la branduri exclusiviste ce nu fac rabat de la calitate sau frumos cand e vorba de moda.

_Spuneam despre poza de sus ca nu e o gluma.
Iata ca nu e una iar daca ar fi ar fi destul de scumpa.
Un asemenea "ambalaj" transparent din poliuretan costa peste 1000 (una mie) euro iar daca vrei un trench pretul poate fi de 1400 euro.
Oare ce justifica macar si zece procente din acest pret?
Numele Jil Sander?
Snobismul clientilor?
Greu de explicat pentru mine, mai ales ca nici platit nu as imbraca asa ceva.

_Tot in cautarile mele am observat noua tendinta la pantofii de dama promovata de Limi Feu (Limi Yamamoto) pentru acest an; Pantoful barbatesc cu talpa supra dimensionata.
 Interesant.


Si inca ceva. Mi-a placut mult saitul Viktor&rRolf. Cat despre produsele lor nu am nimic de adaugat pentru cei ce le cunosc iar celor ce nu stiu nimic despre ele le recomand sa afle :)
 
 

_
    Un film de vazut.
    Excelenta prestatia celor doi din rolurile principale dar si a lui Richard Jenkins.
    Pentru prima oara vad un adult jucand un rol de autist. In toate filmele ce contineau un
asemenea rol actorul era un copil. S-ar putea sa gresesc dar acum nu imi vine in minte cineva.
    Povestea are pe alocuri urme de neverosimil dar care sunt sterse de scenele ce zugravesc
fericirea si tristetea cu care ne intalneste uneori destinul.
    Si coloana sonora e una foarte buna iar autorul cartii dupa care s-a facut filmul e
Nicholas Sparks( The notebook, Nights in Rodanthe...).

_Daca nu mi-a placut “cotechino” a fost si pentru ca in general nu-mi plac mancarurile grase, cu carne nesanatoasa, in schimb am compensat cu preparate din peste (icre de diferite culori, gamberi cu tagliatele, peste “branzino” pe gratar si tot pe gratar “gamberi imperiali”), apoi pui umplut cu ciuperci si legume trase in unt (broccoli, ardei, dovlecei).

Se mai gaseau pe acolo salate de fructe, inghetata, iar ca bautura, desi pe masa erau vinuri diferite, vedeta a fost un vin din ’89 ce aducea la culoare cu coniacul (aproape ca si la tarie se apropie de acesta :) ),  un “Barbaresco Bersano”.

_ Asta mi-am cumparat ieri din piata iar in drum l-am ascutat un pic si pe “pianistul ratacit”…
( Pun filmarea maine. Sau la anul...:) )

Si a iesit o mancare excelenta: Carciofi(anghinare) cu sos de rosii.
Desigur fructele de cachi le-am mancat iar castanele vor fi coapte maine.