Pagina about iti pune piedici in exprimarea ca blogger oricat s-ar sustine contrariu.
Comparatia blogului cu jurnalul intim merge doar daca autorul este total necunoscut, altfel blogul contine numai scrierile care se pot publica si nu orice iti trece prin minte, ca in cazul unui jurnal scris pe hartie si incuiat in dulap, despre care stii ca tu ii vei fi singurul cititor. La blog autocenzura isi spune cuvantul din plin depersonalizeaza in mare parte scrierile punandu-le intotdeauna in raport cu cititorii care ne cunosc.
Vrem, nu vrem, socializarea ne obliga sa tinem cont de parerea celorlalti pentru ca parerile antagonice ne aduc deseori reactii subiective din directia societatii.
In clipa in care stii ca ai un cititor, un pic din ce scrii e facut spre a veni in intampinarea asteptarilor pe care tu presupui sau observi ca le are.
Aproape nimeni nu te apreciaza daca esti "gura mare" si spui tot ce crezi despre orice.
In ciuda parerii ca sinceritatea este apreciata, sinceritatea 100% nu exista in relationarea sociala. 
Avand o identitate pe blog nu poti sa scrii despre vecinul, soacra, cumnat, sotie, sef sau un amic, decat chestiuni convenabile.
Blogul era comparat la aparitia sa cu un jurnal personal in care posesorul scrie diferite impresii. Jurnalul din sertar pus in pagini electronice dar ulterior au aparut pe langa blogurile jurnal si cele pe diferite teme.
Eu am mostenit blogul asta (am mai scris asta) dar autorul fiind anonim am pastrat in
continuare anonimatul posesorului, singura schimbare fiind amprentarea lui cu stilul propriu, schimband un pic tonul de la cel prea direct, crud de direct si ofensiv, spre cel usor conciliant si neagresiv.
Deci sunt un tip intre doua varste (20 - 80 de ani).
Restul e pe blog.