Sunt convins ca multi nu au auzit de Thomas Ciulei, fiul lui Liviu Ciulei.
Cand cresti in umbra unui asemenea titan, cum este LIviu Ciulei, trebuie sa depui eforturi
mari ca sa-si desprinzi reputatia de asocierea cu el.

Iata un film documentar, ce poate fi trecut si in categoria artistice, facut in Delta.
Un film cu buget infim, scenariu aproape inexistent iar indicatiile regizorale extrem de
limitate. Un film care vrea, si reuseste, sa surprinda viata mizerabila, grea, la limita cea mai de jos de subzistenta si civilizatie, a unor oamnei care traiesc de azi pe maiine departe de progres.
Este foarte probabil ca si acum dupa zece ani de la acel film, oamenii asta sau altii ca ei
sa fi ramas cu viata neschimbata.

Plimbarea cu barca prin stuf si concertul nocturn al broastelor mi-au trezit nostalgia Deltei.
Sper ca o voi vizita anul asta macar doua trei zile.

(Thomas Ciulei are si un alt documentar bun cu care a si luat niste premii mai recent,
"Podul de flori", dar nu l-am gasit in varianta online sa-l atasez aici.)