Imi amintesc din copilarie diferite situatii in care la noi era decretat doliu national.
Uram chestia asta.
Dupa ce ca emisiunile erau cum erau, dupa ce ca desene animate se dadeau cu pipeta sau filmele seriale bunicele (telenovele de fapt dar de unde capodopere?) erau difuzate in episoade de cate 25 de minute doar o singura zi pe saptamana, un doliu national(uneori de solidaritate pentru doliul din alte state prietene) era ceva tare neplacut pentru mine. Cele doua ore de televizor contineau in loc de serialul asteptat doar muzica de doliu si pe tovarasul Ceausescu.

Nici doliul aparut in familiile neamurior noastre nu imi prea convenea pentru ca aveam interdictie sa dau drumul la televizor sau sa ascult muzica.
Add Comment