_     Acum vreo zece zile urmaream o emisiune la care unul dintre invitati era Lavinia Sandru. Emisiunea fada, plina de clisee si platitudini, nu mi-a retinut atentia decat printr-o remarca a presedintei PIN, care la intrebarea despre "centura politicii" unde o ameninta Base' ca o sa ajunga (lucru si intamplat ulterior amenintarii) nu a replicat ofensata de sintagma folosita, sintagma ce caracterizeaza clar obiceiurile verbale ale Presedintelui cand vrea sa jigneasca un eventual oponent, ci a zis ca acea remarca a fost ca un dus rece, ca un imbold, o incurajare si un semnal de alarma iar de atunci (indrumata de acea incurajare, zic eu) a facut pasii politici cu mai mare atentie.
   Nu vedeam virulenta cu care isi arata opozitia fata de Basescu cel fara de scrupule si banuiam o ciosvarta la orizont, orizontul politic al Laviniei, fenomen ce nu m-a mai mirat demult in politica noastra. La ciosvartele aruncate oponentilor politici si metamorfoza lor brusca ma refer.
     Doar un pas gresit a facut ca ascensiunea politica a Laviniei Sandru sa nu semene cu a Elenei Udrea; lipsa de diplomatie si impresia ca daca ii esti aliat marinarului ii esti si egal, deci poti sa-l si critici sau sa faci bisericute in barca lui.
    Ieri citeam pe un sait (Realitatea) ca PIN, partidul Laviniei Sandru, a facut o intelegere scrisa cu UNPR in urma careia Lavinia Sandru devine vicepresedinte UNPR iar presedintii locali  ai PIN vicepresedinti UNPR.
    Practic o absorbtie.
    Ma intreb daca noua aliata a Presedintelui va putea face multi purici in preajma lui, avand in vedere ca Base nu iarta tradarea niciodata. Vrea Lavinia sa fie o noua Elena Udrea sau Raluca Turcan? Sau altfel, pentru ca de vrut vrea ea, o sa reuseasca inlaturarea favoritelor politice de langa presedinte pentru a-si asigura un loc caldut pe trotuarul de la Cotroceni.
    Chiar daca intra ea un pic pe usa din dos, prin intermediul UNPR care stim ce reprezinta in raport cu Traian Basescu, tinta este clara, un pas urias de pe centura politicii pe primul trotuar al tarii.
    Acum acestea fiind spuse imi mai vin vreo doua intrebari in minte.
    Ce se intampla cu Aurelian Pavelescu, un alt fost aliat al lui Base' ajuns si el tot pe centura politicii?
    Va reveni la sanul protector?
    Dar Cozmin Gusa?
    Stiu ca a declarat ca nu mai face politica dar preluarea pachetului majoritar de la Petrom Service(compania lui Vantu condusa de Luca) deci de la dusmanii lui Traian nu poate fi un semn de loialitate?
    Se vorbeste chiar ca Gusa va fi cel mai bogat roman, compania proaspat achizitionata de el avand in proprietate si un zacamant de la Budureasa care valoreaza vreo 10 miliarde de euro.
    Si mai observ in ultima vreme ca declaratiile lui Gusa referitoare la Traian Basescu sunt evident apreciative, lucru ce nu era deloc asa cu ceva vreme in urma.
    Vom vedea...

_Te indragostesti de cineva care ti-a ucis intreaga familie. Nu cu sange rece ci  din nesabuinta. Dar faptele sunt fapte si consecintele nu prea tin de motivatii.  Nu stii nimic despre asta pana nu esti indragostit.

Ierti, uiti sau rasucesti un buton care opreste iubirea?
O fraza poate sterge totul din inima?
Ideea mi-a venit vizionand un film interesant: Another Earth.

Nici muzica nu e de ignorat, avand in vedere ca a lui Oscar Byor.
Acesta a  scris muzica unora dintre cele ma celebre filme ale momentului (vezi aici).

_     Hoti sau jurnalisti prosti?
     E comic modul in care unii jurnalisti preiau o informatie dintr-un raport de militian analfabet si o reproduc la stiri.
     Azi pe una din "Realitati" (realitatile paralele cu care ne-am procopsit) se tot anunta, repetandu-se de zeci de ori, ca la descinderile din casele interlopilor suspectati ca au dat spargeri in ultima vreme s-au gasit multe plasme. telefoane mobile si "radio-casetofoane".
    Presupun ca se refereau la obiecte furate si nu la inventarul personal al ciorditorilor si atunci ma intreb, chiar sa fie atat de prosti hotii aia incat sa dea spargeri si sa fure radio-casetofoane?
     Asta in cazul in care mai are asa ceva in casa vreunul dintre jefuiti.
     Stie jurnalistul ce e ala un radio-casetofon?

_Un blat de pizza congelat (de la Kaufland)
o cutie de rosii decojite
3cutii de ton (135 gr fiecare)
5 cepe rosii
piper,chili,sare (foarte putin din fiecare)

 Blatul se lasa la decongelare, la temperatura camerei ori in cuptorul cu microunde.
 In tava se aseaza o hartie de copt peste care blatul.
 Se pune mai intai sucul de rosii din cutia cu rosi decojite, apoi ceapa taiata julien si deasupra se adauga tonul din conserve (scurs de ulei sau apa) apoi rosiile decojite taiate feliute. Se presara cate puntina sare pipier si chili apoi origano si se baga in cuptorul preincalzit.
 Pe foi scrie ca timpul este de 15 minute dar eu il prelungesc in functie de consistenta ingredientelor. De exemplu la aceasta din poze l-am dublat. 

_
Astazi va pot oferi (spre admirare desigur) un vin dulce (da dessert) de la "San Lazzaro", un vin din 1976, mai exact sticla cu numarul 326 din acea recolta.
 Pofta buna! :)

_     Asteptarea ii strangea inima iar clipele treceau sapandu-si drumul pe fruntea lui lasand in urma lor riduri adanci.
     Disparuse brusc.
     Tot ce ne loveste in viata trece prin clasicele etape, "negare" si "acceptare", cu particularitatile intermediare caracteristice evenimentului respectiv.
     Bolnavii de cancer au initial "socul". El nu avusese "socul" pentru ca nu-l anuntase nimeni de disparitie ci doar o constata dureros, secunda cu secunda. Socul era inlocuit de speranta, furie, autoamagire, dorinta, stari care se amestecau intr-un amalgam ce lucra ucigas la starea sufletului sau.
     O iubea nemasurabil. Cand iubesti asa renunti la parti din tine inlocuindu-le cu celalalt  iar cand acesta pleaca rupe din tine totul, in loc lasand nimicul, acel nimic ce doare crunt.
     Oamenii care isi accepta diagnosticul fatal dupa chinuri sufletesti ingrozitoare nu vor sa mai accepte vestea buna ca diagnosticul era gresit.
     Reintalnirea, aranjata de hazard, puse fata in fata doi oameni pareau aproape straini desi aveau sentimentele neatinse. O pojghita de gheata ii imbraca dar focul launtric isi facea simtita existenta, se vedea acest foc in ochii lor, tradat de cate o flacara sau o scanteie ce reuseau sa evadeze
     El simtea ca paseste pe o fasie mica si fragila de bucurie de a carei rezistenta se indoia, asta facand sa-i tremure si gleznele si inima.
     Nu voia sa stie de ce a disparut. O explicatie nu ar mai fi intors inapoi nici o secunda din cele pierdute.
     El nu voie sa stie nici daca va pleca.
     De tama certitudinii a preferat incertitudinea, o stare ce il insotise permanent pana la intalnirea din acel moment.
     Se simtea ca supravietuitorul unui incendiu adunand din ramasite fumegande bucati din viata lui, sperand ilogic la o reconstituire dar le tinea cu grija intre degete, temandu-se ca starea lor fragila le va transforma si pe acestea in cenusa.
     O saruta pe buzele topite de dorinta si disparu fara sa mai intrebe ori sa ofere explicatii.

_   Ma gandeam ieri, cand am revazut "Mar adentro" pentru a treia oara, sa scriu despre acest film tulburator dar mi-a atras atentia o stire care e tot mai prezenta pe emisiunile de televiziune.
    O femeie din Mehedinti cere insistent autoritatilor sa o eutanasieze, pe ea dar si fiica ei diagnosticata cu Down. Femeia are mari probleme financiare care sunt agravate de lipsa banilor din indemnizatia de insotitor pe care nu a mai primit-o.
   Desigur motivatia lui Ramon Sanpedro e foarte sofisticata, filozofica, in comparatie cu motivatia rudimentara a femeii amarate din Mehedinti dar concluzia ca poti alege sau dori moartea ca alternativa e cutremuratoare indiferent de educatie sau viziunea personala asupra vietii(exceptand cazurile patologice).
     Apoi mi-am amintit fotograful Kevin Carter devenit celebru dupa ce a primit Pulitzerul pentru o fotografie in care un copil muribund e asteptat de un vultur sa-si dea duhul.
     Remuscarile ca doar a fotografiat si apoi a plecat in misiunea lui de fotograf uitand ca e om l-au facut sa se sinucida trei luni mai tarziu.
     Oare ce premiu asteapta un post de televiziune (sau mai multe) care mediatizeaza indecent de mult drama unei femei cazuta in asemenea hal de disperare, in loc sa faca ceva concret pentru acea femeie, sa ii ofere alternativa la sinucidere asistata. Un asemenea om nu are nevoi mai mari decat catelul oricareia dintre pitzipoancele care apar la tv si pe care Media le face vedete.

_      Îmi pot murdări palmele
  sau buzele.
      Ochii.
      Nimic nu-mi trece dincolo de simțuri.
      Pot fi actorul care-și sărută partenera
  cu patimă,
  sau face sex cu ea,
  părând că face dragoste.
     Pot să-mi ofer trupul 
 și mintea 
 pentru experimente
 în vreo idilă.
     Ori desfrâu.
     Dar nu pot rupe-ne
 încătușarea metafizică.
     Acronică

_        "Nu reusesc te fac urata", zice el desenandu-i fata, "pentru ca voi americancele inca sunteti indience".
    Poate fi facut unei femei un compliment mai frumos decat ca orice ai face chipului ei acesta ramane la fel de frumos?
    Se intampla prin anii '60 el italian, ea de dincolo de ocean, se intalnesc intamplator la o cursa de automobile unde el inginer fiind experimenta un nou sistem de protectie in caz de accidente. Cu o indrazneala care i-a lipsit intotdeuna, asa cum si el spunea, a abordat-o oferindu-i un numar de telefon pentru cazul in care vreodata ea ar vizita Italia.
   L-a primit intr-un castel imens de pe malul Adriaticii, in Lignano, unde era gazduita, solicitandu-i doar doua zile de companie.   
   Desi vizita in italia avea alt scop si-a amintit de el vazandu-l in aeroport pe un ecran.  Parea ca-l inchiriaza cumva iar dar el nici macare nu s-a aratat ofensat de situatie ci a acceptat. Au facut dragoste imediat sarind etapele pe care oricum in cele doua zile nu si le-ar fi putut permite. Prietenii ei, de fapt invitati ai gazdei ca si ea, s-au adunat in jurul unui aparat de proectie diapozitive vizionand sculptura cu tema erotica din secolul xv si comentand pe marginea pozitiilor respective, duopa care au intiat un joc al hazardului in care catile de joc aleg perechi ce vor petrece cateva minute, mai putin de zece, impreuna.
    Ea a fost aleasa de carti sa fie perechea altcuiva iar el, intr-un acces de gelozie specifica italienilor pleaca precipitat.
    Undeva in munti, la Cortina in Dolomiti, ea conducea sinucigas prin serpentine iar el desi obisnuit cu masinile si viteza ramane tintuit pe scaunul din dreapta paralizat de teama.
    Tot ce facea ea parea un joc de copil, o aventura plina de nesabuinta.
    Intrand intr-un magazin ii sopteste ca a furat ceva de acolo pentru el rugandu-l sa fure la randul lui ceva pentru ea. Reactia lui la incalcarea regulilor e fost sa strige in gura mare ca prietena lui a furat ceva iar el doreste sa plateasca obiectele.
scena se termina prin umilirea lui care constata ca fusese doar o farsa in buzunarele ei nefiind nimic furat.
viata si felul lui conservator erau bulversate de purtarea copilului femeie ce se parea ca nu are drept tel in viata decat sa faca din fiecare clipa una traita la intensitate maxima.
    Privind doi alpinisti care se catarau pe un versant periciulos al muntelui el face o remarca: "Isi pun viata in pericol". "Dupa ce faci asa ceva vezi viata altfel" raspunse ea.
    Povestea iubirii lor se continua dincolo de cele doua zile. Sapte zile. 
    Eu ma opresc aici ascultand in continuare Ella Fitzgerald lasandu-va pe voi sa aflati singuri continuarea povestii LUI (Marcello Mastroianni) si a EI (Faye Dunaway).
(Amanti)

_    (Era si un film "true lies")
    Oare exista un proces similar dializei care se poate aplica gandurilor?
    Eu folosesc unul empiric si uneori functioneaza.
    Cand am nevoie sa-mi spal creierul, sa mi-l curat de ganduri rele, citesc literatura usoara (chiar proasta) sau vad un film ieftin, lucruri care nu iti lasa nimic in minte dupa ce le termini dar care iti ocupa mintea cat le acorzi din timpul tau.
     Zilele trecute intr-un moment de acest fel am vazut "Our idiot brother" o comedie simpatica, genul acela despre care stii de la inceput ca are happy end.
     Filmul s-a incadrat bine in cerintele mele din acel moment dar nu fix pentru ca o neconcordanta tot a aparut legat de scopul si efectul lui. Speram sa nu raman cu nimic insa am ramas cu gandul la "adevar".
     Adevarul e ceva ciudat in vremurile noastre, o marfa vanduta in ambalaje diverse care desi contin acelasi produs are efect diferit, efect dat nu de fond ci de forma, nu de interior ci de invelis.
     Personajul principal din film e un tip care nu minte niciodata, atat de inocent si curat sufleteste incat toata lumea, inclusiv familia lui, il considera idiot. Deci nu din cine stie ce convingeri morale nu minte ci  din nestiinta de a manui minciuna.
     In lumea de azi chiar trebuie sa fii idiot ca sa spui numai adevarul sau sa crezi in puterea lui. Cel putin asa arata efectele sociale ale minciunii si adevarului.
     "Putem minti cu adevarat dar nu putem spune adevarul mintind" ma gandesc eu uneri.
     Apoi ma razgandesc.
     Notiunea de adevar si minciuna functioneaza uneori cu efect placebo, mintea noastra atribuind unei minciuni de care suntem convinsi ca e adevar efectele unui adevar.
     In ultima instanta ce conteaza, tratamentul sau rezultatul?
    Zilele trecute ascultam in masina o emisiune despre cum sa-i inlaturi partenerului o suspiciune legata de o eventuala escapada amoroasa. S-a ajuns la concluzia ca cel mai sigur procedeu e sa spui adevarul. "Unde ai fost draga pana la ora asa si pe deasupra mai si mirosi ca o parfumerie?" "La femei iubito" Orice alta minciuna, oricat de elaborata, e un esec in acel caz.
     Deci adevarul e considerat minciuna si te salveaza, in mod paradoxal nu datorita valorii lui morale ci aparentei de minciuna.
     Mintea pervertita de atingerea minciunii, fie si intamplator, isi formeaza reflexul de a se indoi de orice afirmatie, imbracand-o mai intai in prezumtia de minciuna. Astfel ajungem la situatia absurda in care ascultam adevarul si credem ca e minciune dar si ascultand o minciuna ne indoim ca ar fi minciuna deci il facem mincinos pe cel ce o spune transformand-o in adevar.
     Toti suntem parca specialisti in minciuna si adevar iar cand cineva incearca sa ne minta ne plangem ca ne este insultata inteligenta, adica echivalentul lui "eu as minti cu mult mai bine decat tine".

Ma duc sa vad un film vechi (si bun) pentru a anihila efectul spalarii creierului :)