Nu-mi plac oamenii ursuzi, suparaciosi, dusmanosi, cei carora parca  li s-au innecat toate corabiile in fiecare clipa, cei care rad fals,  maI mult ranjesc de fapt, sau dialogheaza monosilabic.
   Dupa parerea mea o mutra morocanoasa ascunde ceva, uneori suferinte fizice dar sunt dese cazuri in care cei blonavi sunt joviali incercad sa nu-i impovareze pe cei apropiati cu suferintele lor insa de cele mai multe ori o mutra morocanoasa ascunde frustrare, nemultumiri marunte sau mari, rautate, aroganta, uneori ascunde un egoism imens.
   Cand cineva are o perioada de o zi sau o luna de stare proasta e explicabil prin prizma unei situatii aparute dar cand acreala devine cronica nu face decat sa ucida totul si interior si exterior ba chiar sa otraveasca si viata celor din jur.
   Oamenii morocanosi sunt urati iar trasaturile lor urate sunt exacerbate de lipsa zambetului sau a rasului, pe cand oamenii joviali sunt frumosi chiar daca au chipuri comune sau uratele. Lipsa veseliei ucide tineretea, otraveste sufletul si imbolnaveste la propriu oganismul. E un fel de auto otravire cu propriul venin.  Recomandabil ar fi ca cei ce constientizeaza felul lor acru sa constinentizeze si nocivitatea lui, sa identifice izvorul supararilor si sa-l elimine sau sa-si inlature din minte visele irealizabile deseori nepotrivite cu capacitatea lor de a le realiza vreodata.
   Supraevaluarea propriilor merite, abilitati, perspective, corelata de multe ori cu totala inertie cu efort zero pentru a-si atinge visele, nu face decat sa-i transforme in persoane acre si neplacute.
   Sa nu-i confunfdam insa pe morocanosii ieftini despre care vorbesc cu marii ganditori, nemultumitii cu justificare, pe cei ce pot contesta totul argumentat, cum ar fi Octavian Paler.