In loc de degete am numai unghii, crescute anume sa racai cu ele clipe manjite de funingine, sa vad prin ele.
In ciuda cascadei de zgura ce curge pe picioarele mele, din scrijelire, dincolo de clipe e tot intuneric.
Imi ascut dintii sa fac ce unghiile crescute hidos, acum tocite hidos, nu reusesc.
Chiar daca musc din ele, chiar de sar aschii din dinti si stropi de sange, clipele tot nepatrunse raman.
Imi macin incisivii incisiv pana la radacinile de unghii macinate, unindu-le si straturi dupa straturi de clipe se-aseaza in fata mea nascand un munte pe care ma tot catar din greu sa ajung la obiectul obsesiei mele.
Presimt ca "dincolo" e tot mai aproape, le simt subtirimea, rezistenta slabita si inainte de lupta finala imi iau un ciob de clipa ragaz, chiar daca-i innegrita si duc ce-a mai ramas din mine la ochi sa-mi sterg o lacrima... sau o sudoare.
Pacat de totul.
Nu clipele erau opace de funingine, ci ochii mei.