Eu am inceput sa mor cam pe la douazeci de ani.
De atunci tot mor in fiecare zi, putin cate putin.
De ce la douazeci?
Si fizic si sufleteste cam atunci incepe moartea, care nu este asa cum se zice un proces
brusc, ci unul lent, extrem de lent, uneori asa de lent incat te poti trezi mort (nonsens, nu?) si sa afli ca asta s-a intamplat demult.
Eu am observat acum asta dar stiu sigur ca moartea a aparut atunci.
In clipa in care inceteaza cresterea ta fizica incepi sa mori.
Dar nu asta e singura mea dovada.
Cand am descoperit imposibilul si ireversibilul, acela a fost momentul.
Pana la douazeci de ani nu exista imposibil si nu ma refer la inconstienta specifica varstei sau nestiintei ci chiar la posibilitatea certa ca un fapt ratat azi poate fi infaptuit maine sau in alta zi.
La douazeci de ani aflam ca daca pana atunci nu am facut performanta in ceva precum
sportul, muzica, baletul, anumite arte, dincolo de varsta asta e prea putin probabil sa se intample.
Apoi am inceput sa mor pic cu pic, odata cu fiecare revelatie.