Mereu ne trasam o linie verticala imaginara care e, sa spuneam, linia vietii noastre, cursul pe care noi il vedem, in mod subiectiv desigur, reper de normalitate.
In stanga ei asezam necazurile, nemultumirile, ceasurile rele, ghinioanele, nereusitele, dramele, minusurile si tot ce poate fi considerat negativ in viata noastra.
In dreapta liniei asezam: reusitele, bucuriile, clipele frumoase,dragostea, succesele, norocul, deci toate plusurile(fig1).
Unii dintre noi impingem linia aceea mai la dreapta, cei cu prea multe nemultumiri in viata (fig2), iar altii ne ducem linia mult spre stanga, cei favorizati de soarta(fig3).
Deplasarea voluntara a liniei spre stanga sau spre dreapata este factorul ce ne creaza o optica gresita despre viata noastra.
Mai exact cei ce au prea multe necazuri, impingand-o in dreapta ajung sa creada ca asta e soarta lor, ca asa trebuie sa le fie viata iar fiecare binefacere banala al destnului, ce pentru altii ar parea ceva normal, de ei poate fi perceput drept noroc nemeritat iar cei ce o aseaza in stanga si asupra carora ploua cu bucurii, in clipa in care intampina un banal disconfort cad in depresie plangandu-se de nedreptate.
Ca sa ne simtim confortabil in viata noastra trebuie sa mentinem acea linie la mijloc accptand ca viata ne poate oferi aleator si bucurii si necazuri.