Are patru milioane pensie. Cat tata. Dar tata a fost zidar si probabil ca nu putea primi mai mult in conditiile actuale si in comparatie cu altii care au adus foloase infinit mai mari tarii.
Vad pe stiri garsoniera saracacioasa a maestrului Johnny Raducanu si simt revolta cum ma cuprinde.
Are 80 de ani si pentru prima oara il aud vorbind pe un ton pesimist.
Nu i-a lipsit sarcasmul niciodata acum insa discursul sau e trist, simtindu-re revolta fata de oameni de oamenii din viata lui, mai mult cei din viata sa de azi decat de cei cu care s-a intersectat candva.
Zice: "Prieteni? Nu am prieteni. Oamenii pe care si-am cunoscut nu mai sunt. Au ramas numai lichele."
"Sa mananc imi ajung 400 de lei pentru ca sunt vegetarian iar cartofii si celalalte legume nu costa mult. La o luna mananc si cate o friptura."
Deci nu e vegetarian convins ci constrans.
Trist.
Apropo de lichele, sunt cu miile care au pensii nesimtite rezultate din activitati la fel de nesimtite. Astia nu sunt vegetarieni, nu stau in garsoniere mizere si nu se izoleaza in casa cand e rece din cauza operatiei la inima ci se plimba in statiuni exotice, in masini luxoase iar in alimentatia lor nici macar salata nu e total vegetala .
Dar au stiut pe cine sa slujeasca si recunostinta sistemului pervertit s-a intors catre ei.
Johnny Raducanu nu a stiut sa cante la secu' ci doar in cluburi mai mari sau mai mici de jazz.
Asta nu aduce beneficii materiale in timp artistului.
Aduce in schimb bucurie iubitorilor de muzica buna insa recunostinta lor nu poate plati facturile maestrului, nici madicamentele si nici hrana necesara unui batran de aproape 80 de ani.