fotografiile cu peisaje de iarna sunt superbe iar senzatia traita in spatele ferestrei din camera incalzita, in care trosnesc lemnele din semnineu sau caloriferele frig, nu poate fi comparata cu multe trairi.
Dar iarna adevarata e dincolo, afara, viscolul pe care-l privim chiar biciuieste obraji cuiva, vantul pe care-l ascultam si al carui suierat pe unii dintre noi ne relaxeaza, trece prin hainele unora asa de patrunzator si rece ca le traverseaza si corpurile.
Cand esti in casa iarna te duce cu gandul la schi, patinaj, saniuta, bataie cu bulgari si oameni de zapada. Prea rar ne gandim la cei ce tremura de li se taie respiratia in hainele subtiri sau la cei prinsi de nameti undeva departe de caldura. Auzim de accidente de schi si ne ingrozim dar mai multi oameni mor iarna de frig din saracie decat accidentati.
Ai solutii pentru frig, pentru viscol si poti critica pe cei nesabuiti ca se avanta in ninsoare dar asta cand esti tu in siguranta.
Daca esti afara in ger de nevoie si nu pentru agrement alta iti este pozitia, altele sentimentele si trairile.
Mie imi place iarna de ambele parti ale ferestrei.
In ultimii cativa ani mi-a lipsit viscolul si gerul.
Acum le gust din plin si ma fac una cu ele.
Dar ma simt si un pic vinovat ca ma pot bucura de asta in timp ce altii tremura de frig, nu din placere cum fac eu, ci din din lipsa de alta solutie.