Suntem dispusi sa acceptam multe si chiar putem impinge acceptarea pana la absurd. Ne putem impca si cu idea ca Pamantul este cubic sau Soarele nu-i decat un satelit al Terrei, ca rosul pe care-l stim noi e de fapt albastru iar daltonismul ne-a ascuns asta, ca ziua nu are douazecisipatru de ore ci doar opt iar noi le coasem intre ele pe furis, trei cate trei, pentru a ne ascunde longevitatea celor nedreptatiti a caror zi este de douazecisipatru, putem manca sarat fara sa ne incredem in papilele noastre crezand in schimb eticheta pe care scrie miere sau ne putem ascunde de multime legandu-ne la ochi dar nu vom accepta vreodata sa ne fie negata iubirea ca intensitate dar mai ales ca existenta.