Mare târg de podoabe bisericeşti a fost la Expo Transilvania. Veşminte brodate cu fir aurit, bătute cu pietre Swarovski, viu colorate, galben, mov, roşu, bleu sau alb ca spuma. De la 550 de lei, cel mai modest veşmânt, la 1.100, 1.500 cu broderie pentru ocazii speciale sau veşmânt complet pentru episcop la 5.000 de euro. La două standuri mai încolo, preoţii găseau bijuterii alese. Butoni auriţi cu pietre preţioase, cruci pectorale de aur, lănţişoare, chivoturi, sfeşnice, brelocuri, medalioane auto, sfeşnice aurite, candelabre cu trei rânduri de braţe. Un hectar de exponate strălucitoare, fastuoase. Iconostase lucrate manual, din lemn de cireş, 15.000 de euro, vitralii din termopan, 600 de euro metrul pătrat. Parchet de calitate, marmură pentru placări exterioare şi interioare. Covoare, perdele, icoane. Acoperişuri de ultimă generaţie. Sisteme de sonorizare pentru interior, dar şi pentru exterior. „Am cumpărat unul anul trecut“, spune un preot de lângă Băile Felix. „E foarte bun. Duminica, dacă omul nu poate veni la slujbă, ascultă de acasă, se aude în tot satul.“ Băieţii care vând difuzoarele sunt siguri de piaţa lor. Câştigă de la discoteci şi biserici. Astăzi, explică ei, nu mai este biserică fără sonorizare. Vedeta târgului este însă clopotul cu telecomandă. Poţi trage clopotul de acasă. Trimiţi un SMS şi clopotul din capul satului începe să bată. Îl poţi programa să tragă de trei ori pe zi, scurt sau lung, ca pentru mort. Sau poţi să-l comanzi de la 100 de metri fără SMS, printr-o telecomandă simplă. Iar clopotul se execută. Costă între 1.500 şi 3.000 de euro. Târgul se mută prin toată ţara. De la Cluj la Iaşi sau la Bucureşti. Meşteşugari, artişti sau afacerişti, toţi au prins slăbiciunea preoţească pentru sclipici şi zorzoane, pentru grandoare şi opulenţă.
Cotidianul


Vazand spectacolul din zilele trecute de la Iasi precum si altele de peste tot in Romania ultimilor ani m-am cutremurat cata prostie e in tara asta, cat de multi oameni sunt tinuti in intuneric de reprezentantii bisericii.

De ce nu le explica fetele bisericesti mai fericite, inaltpreasfintite sau doar fete simple, ca la Dumnezeu nu se ajunge buluc, nu injurand si inghiontind, nu calcandu-se in picioare, ci cu smerenie, cu respect fata de cele sfinte dar si fata de semeni, cu buna purtare si fara nicio plata?

Conducatorii bisericii de la toate nivelele arata ca niste sorcove pline de paiete, aur, pietre pretioase sau cristale mai nou, fir de argint ori broderii scumpe pe materiale nobile dar tin slujbe unor amarati muritori de foame, murdari, batrani, neputinciosi si nefericiti.
Nu-i ajuta ci doar le spun povesti si-i afunda in promiscuitate.