Ieri scriam pe Twitter despre ingrata meserie de jurnalist ce uneori te pune in situatia (dar nu te forteaza) de a  scurma in gunoaie. Am fost aproape revoltat de stirile despre maestrul Gheorghe Dinica pe care Realitatea le prezenta la fiecare 15 minute si ma gandeam cat de mizerabila trebuie sa fie meseria asta incat sa stai ca un cioclu si sa astepti moartea cuiva ca sa fii tu primul ce anunta "evenimentul".
Apoi am gasit la Cabral un articol extraordinar de bine scris, fara acuzatii, fara jigniri, ci doar o revarsare de mahnire la adresa acestor ciocli.
Si tot la Cabral vad in comentarii un link spre Antena 3 unde vedem ca  profesionistii antenisti au publicat pe site necrologul maestruiui Dinica inainte ca acesta sa-si dea ultima suflare.
Nu e neprofesionalism, nici macar cinism, ci e lacomie crasa. Cat de lacom sa fii incat sa scrii necrologul unui om cand el e pe patul de moarte ca sa nu aiba altii timp sa-l publice inaintea ta?
 Oamenii astia cred ca au evidenta tuturor personalitatilor internate  cu boli grave si fiecaruia la internare ii pregatesc un necrolog.

Azi vad ca televiziunile sunt mai tacute in privinta starii de sanatate a maestrului. Simt un fel de dezamagire ca nu murit ieri, amestecata cu jena fata de gafa antenistilor.

PS Ma intreb ce reactie oficiala a avut Antena 3 la monumentala gafa de ieri.