Imi e teama sa zbor cu avionul. Am recunoscut intotdeuna si singurele persoane din preajma mea care nu stiu despre asta sunt necunoscutii care zboara cu mine, pentru ca imi ascund frica.
Nici nu stiu sa explic de ce anume ma tem.
Nu ma tem de inaltime, nici de moarte, nu sunt un primitiv care nu stie ca avionul e cel mai sigur mijloc de transport (Statistic, naveta spatiala, cu toate ca e incredibil de scumpa, e cel mai nesigur mijloc de transport).
Nu ma tem de golurile de aer, de decolari si aterizari, ci de zdruncinaturile avionului. Cand vad aripile cum trepideaza si simt scaunul sub mine de parca ar fi al masinii mele cand merg prin Arad, mi se inmoaie picioarele.

Dupa ce ca eram eu si asa crispat la imbarcare, zilele trecute am descoperit ca trebuie sa fii geniu pentru a te salva dintr-o eventuala catastrofa aeriana, sa ai o capacitate fantastica de asimilare a informatiei. Instructajul pasagerilor s-a facut asa de repede incat sunt convins ca cine nu a zburat niciodata nu a inteles absolut nimic.