Aveam o colega de serviciu care era frecvent agresata de sotul ei dar nu fizic ci doar verbal.
La cum se comporta politia si justitia in cazurile de agresiune fizica, e aproape absurd sa te duci tu ca femeie sa reclami ca sotul tau a facut scandal, te-a injurat sau alte chestii care nu produc decat vatamari ale demnitatii.

Tipa si-a mentinut pozitia si de cate ori venea beat si incepea scandalul, cu injuraturi si altele, chema politia. Ne povestea ca ajunsese sa fie privita intr-un mod dezaprobator sau ironic de catre politistii sectiei din preajma pentru ca ii deranja la orice cearta conjugala dar ea stia ca are drepturi si uza de posibilitatea de a si l-e apara.
Desigur ca s-a ajuns la divort, care divort a trenat insa si in timpul lui si dupa hotararea definitiva certurile au continuat, politia fiind mereu "deranjata" pana sotul a primit ordin de evacuare din apartament.
Colega mea a stiut ca are dreptul la demnitate si a reusit sa si-l apere dar sunt mii de femei calcate in picioare la propriu de catre barbatii lor viteji doar acasa cu fiinte neajutorate, cu copiii sau femeile.

Am cunoscut cativa barbati care-si bat nevestele si destul de multi care le jignesc sau le trateaza ca pe niste bunuri personale.
Imi e scarba de genul asta de om, nu pentru ca as vrea eu sa pozez in aparatorul femeilor, in cavalerul neprihanit sau sa sustin ca femeile nu pot fi si ele uneori in tabara celor care-si agreseaza verbal partenerul dar pentru mine cel ce-si trateaza asa pe cea de langa el e un gunoi. Spuneam ca nu sunt neprihanit pentru ca si eu ma cert uneori si eu mai ridic tonul sau spun vorbe care nu sunt chiar placute dar nu mi-as injura peartenera vreodata sau sa o lovesc.
Ma intreb la ce fel de afectiune, respect sau chiar mila se asteapta barbatul care isi loveste femeia.
Va putea el vreodata sa-i spuna "te iubesc" iar ea sa-i raspunda "si eu te iubesc"?

Aveti impulsul de a raspunde ca-i imposibil?
Asa ar fi logic dar am vazut barbati care si-au batut nevestele iar in ziua urmatoare le spuneau ca le iubesc.
Mai ciudat e ca am vazut si femei batute care scuzau agresiunea: "Era si el beat(sau nervos) dar ma iubeste".


Un articol foarte amplu si bine documentat despre violenta in familie, despre vidul legislativ sau pasivitatea autoritatilor, despre incapacitatea femeilor agresate de a-si apara integritatea fizica sau chiar viata, gasiti pe Jurnalul.


În cazul infracţiunilor de lovire şi de vătămare corporală (art. 180 şi 181 din Codul Penal) acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a victimei, dar şi din oficiu. Numai că "împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală". Vă imaginaţi la ce presiuni şi ameninţări e supusă victima care coabitează cu făptuitorul? Cât de disperată şi cât de puternică ar trebui să fie ea, ca să nu declare "m-am împăcat cu sus-numitul"?