Acum mai mult de zece ani eram inscris ca distribuitor (partener cum se spunea) de produse Amway. Aveam un serviciu si un venit care nu justificau deloc o activitate suplimentara din care sa castig 100-200 de dolari ci o faceam mai mult pentru ca-mi placea metoda de instruire.
Cartile motivationale (ex Secretele succesului, De la idee la bani sau Dezvolta liderul din tine) imi dezvaluiau o altfel de metoda de a vedea lucrurile, o altfel de viziune si mod de abordare a afacerilor, a banilor, a capitalului. Cel mai mult ma fascina instruirea pentru relationare. Desigur exagerez un pic spunand fascina pentru ca de fapt era doar ceva nou si ma facea poate doar ceva mai curios insa le citeam cu nesat.
Am invatat multe lucruri atunci, am si aplicat din invataminte in activitatea mea post Amway dar ma nedumereste ceva. Cei din afara sistemului, carcotasii, spun de acele retele de vanzare directa (MLM) iti spala creierul. Nu cred ca e chiar asa. E adevarat ca-ti recomanda sa-ti schimbi felul de a fi, sa devii sclavul neconditionat al clientului sau potentialului client, sa inveti obedienta, sa inveti acceptarea refuzurilor, a negativismului unora, ironiilor altora, etc si doar un singur scop sa primeze; vanzarea, insa orice forma de instruire iti inlocuieste cumva informatia existenta cu alta noua, neinsemnand neaparat sparare de creier ci deschidere a unei alte perspective.
Eu nu sunt genul care inghite in sec, care nu spune ce are de spus, care nu se revolta in fata prostiei, incapatanarii nejustificate sau a tratamentului plin de superioritate gratuita dar am incercat ca experiment sa aplic acele invataminte uneori. Pot spune ca mi-a cam reusit experimentul dar n-am putut sa-l transform intr-un mod de a fi pentru ca nu mi se potrivea.
Spuneam ca ma nedumereste ceva.
In perioada aceea de vreun an si ceva am cunoscut sute de oameni, am vorbit multora, am ascultat pe multi, am fost la intalniri mai restranse ori mai ample de zeci de ori, deci agenda si memoria mea s-au incarcat cu un numar mare de nume si chipuri.
Ma gandeam ca eu nu mai stiu dintre acei oameni decat vreo 5 sau 7 nume sau fizionomii.
 In rest gol.
Am constatat asta zilele trecute cand intr-o intalnire cu un potential colaborator acesta a deviat discutia subtil de la tema noastra ducandu-ma pe panta vanzarilor directe si sugerandu-mi ca in paralel cu afacerea mea ar putea sa ma invete sa vand. L-am lasat sa-ti expuna propunerea apoi i-am spus ca am fost in acel sistem si nu mi se potriveste. A fost dezamagit aproape vizibil, poate chiar m-a urat in sinea lui sau m-a dispretuit ca nu am o perspectiva asupra acestei fabuloase afaceri dar i-a trecut si am revenit la oile noastre. Discutia mi-a amintit de Elena Gavrila, primul diamant din Romania. Am cunoscut-o foarte bine cand avea un nivel destul de mic al afacerii si singurul secret pe care cred ca l-a avut sa ajunga acolo a fost disciplina. Trebuie sa fii surd, insensibil cum e actorul la fluieraturi sau remarci acide si sa-ti duci misiunea inainte printre orice obstacole.
Eu nu sunt asa. Mie imi place nu sa ocolesc obstacolele ci sa le iau in suturi.
Asta e si motivul pentru care nu voi fi niciodata un diamant.  
Unde sunt oamenii aia?
Cum functioneaza memoria noastra?
Se sterg anumite grupuri de persoane din ea pe criterii de conjunctura, de context sau pretinsa spalare de creier e reversibila?