Sunt multe femei care nu se pot lauda ca se incadreaza in dimensiunile ideale(oare?) 90-60-90 dar care pot fi la fel de naturale si dezinhibate ca si un fotomodel, in defilarea lor pe strada.
Vedem si tipe grasute care incearca sa-si ascunda supraponderabilitatea sub diferite tinute avantajoase (culoare neagra sau inchisa, evitarea chestiilor mulate sau purtatul rochiilor, fustelor, bluzelor cu multe pliuri...) dar vedem si femei care isi afiseaza cu dezinvoltura sanii ce depasesc 90-ul sau soldurile duble 60-ului.
Nu ma omor dupa masurile acelea ideale pentru ca masurile ideale in viziunea mea sunt cele ale iubitei mele insa am privit cu admiratie detasarea aceste tinere ce nu avea nicio rezerva sa poarte fustita de balerina cu atitudinea unei Miss Italia.
Nu stiu ce reactie ar fi produs in Bucuresti, probabil atitudinea ei ar fi fost privita ca exhibitie dar in locul unde am vazut-o eu absolut nimeni nu se uita dezaprobator dupa ea.
Sa fie oare adevarat ca atitudinea noastra influenteaza si atitudinea celorlalti vizavi de noi, in privinta admiratiei?
Mai precis, daca noi ne simtim bine in propria piele se transmite asta si celorlalti, inducandu-le o stare de admiratie, altfel nepotrivita in imprejurarile in care suntem niste inhibati si frustrati?
