-Ia uite si la asta ce teatru joaca!

"Asta" era o cersetoare care, e adevarat ca-si cam exagera dizabilitatea fizica(am vazit-o ulterior mergand aproape ca mine) dar care cersea intr-un fel destul de discret.
Trecea printre scaune incet, se oprea in fata ta doua secunde fara sa tina mana intinsa si fara sa zica ceva, apoi pleca mai departe la urmatorul calator.
Unii ii intindeau o moneda, altii isi mutau privirea in alta parte, altii pur si simplu priveau prin ea.

-Ar trebui sa nu-i mai lase statu' pe astia sa cerseasca.
  Sa-i adune si sa-i interneze undeva la vr'un azil ceva.
-Nu-i convine ma' ca asta costa bani. Mai bine sa traiasca pa spinarea noastra.
-Asta face un milion in cateva ore.
-Da ma'. Neimpozitati.

Cersetoarea a ajuns langa ei dar nici macar nu s-a oprit.
Devii bun psiholog cand in fiecare zi ai contact cu sute de persoane, fie si de cateva secunde.

Cei doi se ridicara si plecara fiecare in alta directie cu sacosile lor mari, pline cu servetele parfumate, pixuri si alte maruntisuri, oferite spre vanzare calatorilor din tren.