Am vazut zilele trecute un film mai vechi ce a dat mult de lucru imaginatiei mele.
Filmul nu e o capodopera insa tema, una ce pare a friza absurdul, e cat se poate de
verosimila in anumite conditii.
Pe scurt, un grup de de barbati si femei plus un bebelus se aflau pe un yacht in mijlocul
oceanului. La un moment dat ei sar toti in apa sa inoate uitand sa lase scara. Bebelusul
ramane in cabina iar absolut toti adultii in apa, in imposibilitatea de a urca pe vas, riscand sa moara de sete, foame, frig sau din alte motive co riscand acelasi lucru naputand primi ajutorul cuiva.

Nu am fost confruntat cu situatii de viata si de moarte insa am fost de multe ori in situatii aparent fara iesire.
Imi amintesc o situatie in care mi-a iesit o planetara (o piesa care invarte roata) de la Dacia in mijlocul padurii, departe de vreo asezare umana, neavand cu mine nici bagaj de cunostinte mecanice nici cine stie ce scule iar telefonul avand semnal zero.
M-am chinuit cam 6 ore sa o fixez la loc, mai mult dupa intuitie decat din cunoastere, dintre care vreo doua ore in bezna, neavand decat farurile masinii care luminau in cu totul alta parte decat aveam eu nevoie.
Nu puteam pleca nici dupa ajutor pentru ca aveam bagaje prea multe destul de valoroase.
In plus nici nu stiu daca nu ma rataceam in acea padure, pentru ca la fiecare cateva zeci de
metri erau bifurcatii ale drumului iar pe drumul pe care-l cunosteam nu aveam sanse sa
gasesc vreo persoana decat dupa multi kilometri.

O alta situatie fara iesire, de data asta chiar absurda, mi s-a intamplat in mijlocul orasului.
Aveam o intalnire de afaceri cu cineva la intrarea intr-un parc, la ora 14.
Am plecat mai devreme si pana sa ajung am constatat ca mi-a murit telefonul.
Nu era important daca nu imi trecea prin minte cat de superficial am fost scapandu-mi din
calcul faptul ca parcul ala foarte mare are vreo patru intrari. Numarul persoanei era in
memoria telefonului descarcat iar eu a trebuit sa fac ture cu masina vreme de vreo 20 minute in jurul parcului intre cele patru iesiri pentru a o nimeri pe cea buna. Norocul meu ca persoana a venit mai devreme cu cateva minute.

Am mai patit o alta chestie ciudata cu masina.
Eram la prima plecare in strainatate si dorind sa merg la un magazin am parcat langa un pod pe malul raului care strabate orasul.
Din magazin in magazin "mi-am pierdut busola" iar in graba mea nici adresa locului unde am parcat nu am memorat-o.
Astfel am cautat trei ore masina de-a lungul raului, care rau am descoperit ulterior ca se
impartea in nu stiu cate canale, fiecare avand o gramada de poduri pe el.