Realitatea (tv) arata astfel:
Ecran impartit in doua, pe o jumatate plimbandu-se Basescu iar pe cealalta un Paunescu speriat anuntand balbaindu-se ca e cutremur.
Iti dai seama ca puteam muri cu imaginea astora doi intiparita pe retina?
"Puteam" e ceva relativ, pentru ca o ghicitoare mi-a prezis o moarte sublima; "o sa mori in bratele unei femei."
Aici intervine subiectivitatea, eu gandind ca moartea in bratele unei femei inseamna in bratele iubitei dar pot muri, conform aceleeasi predictii, grotesc in bratele unei infirmiere de la urgenta.
Ce bine ca exista liberul arbitru si putem uza de el pana in ultima clipa.
Asa am facut eu iar in locul celor doi, care reprezinta trecutul urat si (spun unii) viitorul luminos, am preferat prezentul, clipa, iar ultima imagine era a iubitei care-si cauta ceva sa puna pe ea, pentru ca nu putea iesi goala afara.
Ce sange rece au femeile si ce fragile par.
Eu ma speriasem, pentru ca am o teama groaznica de cutremur dar nu se putea citi asta pe chipul meu, ca doar sunt un barbat, unul care face fata oricarei situatii si care ar fi preferat sa moara cu o mutra impasibila decat sa-si afiseze teama, iar ea avea un chip in aparenta panicat insa nu ar fi iesit goala nici s-o impusti, cautandu-si "ceva" sa imbrace, evident asortat, mai multe minute decat a tinut cutremurul.
Revenind la realitatea (tv) si alte posturi am avut impresia ca astora din media chiar le-a parut rau ca nu a fost un cutremur de 7 grade si ceva pe scara Richter. Nu tu cladiri distruse, nu tu morti...
Au dat de trei mii de ori un film de pe telefon cu o lustra leganandu-se si ne-au "incurajat" cu relatari de la cutremurul din '77.
Apropo de telefoane, eu i-as cam amenda pe astia cu telefonia mobila care a cazut subit in prima clipa. Seamana cu magazinele acelea de la tara ce aduc doar 50 de paini ca doar atatia cumparatori au iar cand vine unul in plus acesta ramane nemancat.
