Nu stiu cum se numeste pascutul caprelor asa ca am spus oierit.
Probabil caprarit.
In fine.
Doua fete de 14 ani au incercat sa se sinucida de dorul parintilor.
Parintii uneia plecati, unul prin Italia altul la munca in alta localitate.
Asta e o situatie stiuta.
S-a dezbatut pe larg tema depresiei ce loveste copiii ai caror parinti muncesc afara. Ceilalti ai caror parinti fac foamea sau somajul in Romania sunt fericiti.
Se pare ca acum nici la serviciul din tara nu se mai poate pleca pentru ca odrasla la o bere cu fetele e apucata de dor si se sinucide.
De fapt sinucidere colectiva daca ne referim la cazul asta.
Acum fie vorba intre noi, chiar simte nevoie o fata de 14 ani, o adolescenta moderna, sa vorbeasca despre ceva cu mama sau tatal ei crescatori de capre?
Copiii la acea varsta sunt atotstiutori.
Cine are un copil de 14 ani, in special fata, stie ce dificil e de legat un dialog simplu cu el la acea varsta, asta ca sa nu mai spun de o comunicare mai ampla.
Sunt dificili, neintelesi, teribilisti si refractari la tot ce vine din interiorul familiei.
Acum precis vor aparea psihologii de serviciu pe la teveuri condamnand oieritul (capraritul) care ne deprima copiii in asa hal incat bietii de ei nu mai pot face o bauta strasnica doar cu bere chioara ci combinata cu ampicilina.
Bine ca a disparut tema capsunarilor ca devenise problema nationala guvernul neincetand sa-i cheme acasa oferindu-le bani grei.
Acum nu-i mai vor guvernantii acasa?
Bine ca a disparut si teama de curentul emo care provoca sinucideri in masa (asa spuneau psihologii aia).
Noua fobie e pascutul caprelor in afara localitatii.
