Incep cu autocritica.
Sunt asa de grabit uneori incat imi ies adevarate perle cand scriu pe blog. In ultima vreme mi-am propus sa fiu mai atent cu acest lucru din respect pentru cei ce citesc pe aici.
Cand port o "discutie" pe messenger e deja dezastru insa neputand fi acuzat de siluire
intentionata a limbii romane am mai putine remuscari.
Explicatia e simpla: pe langa graba si lipsa de dexteritate dactilografica e si faptul ca
folosesc mai multe tastaturi diferite; vreo doua la computerele desktop si doua laptopuri de dimensiuni diferite deci reflexele mele sunt viciate de schimbarea deasa a locului in care creierul memoreaza asezarea unei taste anume.
In cartile aparute de curand intalnim foarte des greseli de tipar lucru ce era aproape inexistent in cele de acum douazeci de ani, sa zicem. In ziare nu mai vorbesc iar in editiile online e de-a dreptul dezastru. Cand se pune pe net o stire uneori graba alteori superficialitatea celor ce o scriu, permite scaparea unor cuvinte "ciudate" dar de cele mai multe ori ulterior se corecteaza greseala insa aceste greseli din presa nu sunt taxate de catre cititor pentru ca in nebunia asta, in foamea noastra de senzational, de cancan, de news, nici ca ne mai pasa forma in care e scrisa stirea ci mesajul in sine.
Spuneam de cartile vechi unde cu mare greutate gaseai aceste greseli si unde daca tot
existau era adaugata si o erata. Acum nu prea am mai intalnit erate in carti dar greseli
sunt cu gramada.
Cand cartea e scrisa intr-un stil aparte, incalcand voit anumite reguli precum scrierea cu
litera mica la inceput de propozitie sau a substantivelor proprii, cum intalinim de exemplu
in cartea lui Andrei Ruse, Soni (excelenta!), nu ma deranjeaza. E un stil original adoptat
de autor intentionat si nu un fel de a trata nepasator cititorul.
Eu prefer felul clasic de a cumpara o carte si nu pot sa-mi cumpar de pe net decat in
anumite ocazii, de exemplu cand stiu cartea, am rasfoit-o.
Cineva din familie auzind ca mi-am luat Ochiul (Nu a fost tradusa in romana pana acum) m-a rugat sa i-o cumpar si lui daca am timp.
Astfel am apelat la un site de carti online (buybooks ) si tot cautand ce mai e pe acolo am
descoperit minunea de text de mai jos dupa care am parasit uregent intentia de a cumpara de la ei.
Mi se pare cu mult mai grava o astfel de eroare in lant decat daca ar fi pe un blog sau pe site-ul oricarui ziar. Aici se vand carti iar "cuvantul" tiparit fiind singurul produs oferit nu se cade sa-l pocesti. Daca tot se intampla de ce nu corectezi?
Iata de ce nu am cumparat de la ei:
Cu volumele acestei colectii, Humanitas propune cititorilor sa arunce o scurta trivire in viata si otera cate unui mare creator, sub lumina indrettata asutra lui de un alt mare creator. O lumina care, tusa asutra celui dintai, se rasfrange asutra celui de-al doilea. De aici si titlul colectiei: IN OGLINDA. Exista scriitori ale caror cariere sunt atat de diferite intre ele incat orice incercare de atrotiere a lor tare sortita dintru incetut esecului. Nina Berberova si Vladimir Nabokov alcatuiesc un asemenea cutlu: in vreme ce ultimul s-a destartit de limba lui materna si a cunoscut de timturiu un succes rasunator, cea dintai a ramas mereu fidela limbii ruse, iar otera ei a fost descoterita abia la batranete, inregistrand un succes mai degraba tostum. In rest insa, destinul le-a fost asemanator. S-au cunoscut in Occident, in mediile diastorei rusesti din care ambii faceau tarte, caci retrezentau acea arita a intelighentiei liberale silite sa fuga dinaintea cataclismului revolutiei care a trabusit in neant o intreaga lume. Au imtartasit nostalgia tentru intinderile stetei si tentru vremuri trecute cu netutinta de reinviat, si au tredat amandoi in universitati americane cursuri dedicate literaturii ruse, fiindca din tot ce fusese lumea cotilariei si a tineretii lor tastrasera in suflet doar fabulosul ei taram. De aceea, tutini sunt criticii in stare sa dezvaluie mai convingator decat Nina Berberova misterul nasterii Lolitei lui Nabokov din Mantaua lui Gogol.
