Sunt campanii prin presa despre copii disparuti, rapiti, fugiti de acasa sau alungati pur si simplu.
E trist ca un pui de om isi incepe viata astfel.
Dar cand omul o termina la fel?
Sunt si parinti alungati, rataciti, disparuti sau uitati.
Eu despre acestia din urma vreau sa vorbesc.
Un parinte se gandeste la copiii lui pana in ultima clipa a vietii.
Asa cred eu ca se intampa. Exceptiile sunt infime ca numar.
Dar un copil?
Exista momentul in care se preda stafeta sentimentala iar gandurile catre parinti si grija pentru ei se transfera la copil.
E clipa in care parintele trece pe alte planuri, in spatele copiilor
nostri, sotiei, uneori si soacrei ce locuieste cu noi..
Cred ca se traieste o drama interioara in acea perioada, drama ce va continua pana la sfarsit.
De la atentia zilnica, de la comunicarea permanenta si grija reciproca, se
ajunge la un telefon sau trei saptamanal, uneori la o vizita de onomastica ori in cand parintele e bolnav.
Te va vedea cum stai ca pe ghimpi sa pleci, pentru ca in afara de el mai ai si altele; familia, slujba...
Ai incercat sa-ti imaginezi ce simte parintele ce isi vede copilul la
intervale mari?
Desigur ca in iubirea lui intelege totul si nu-ti poarta pica.
Stie ca esti un om ocupat, ca ai partener de viata, copii, slujba ce-ti
omoara nervii si timpul, ca ai prieteni de vizitat si obligatii nenumarate.
Stie ca esti un copil bun, dar "ai si tu viata ta".
Cine poate sa-si imagineze ce simte o mama cand aude sau subinatelege ca omuletul de numai cateva sute de grame adus de ea pe lumea, acum "are viata lui".
Nu e viata data de ea cea pe care o asezi undeva la periferia ei?
Eu am incercat asta dupa ce a murit mama si am avut un o stare de mare autodispret.
Cand traia treceam zilnic cu masina, uneori si de doua sau trei ori, prin fata blocului ei dar nu urcam un minut, pentru ca "nu mergea liftul" sau "ma grabeam" sa ajung undeva repede, promitandu-mi ca voi urca data viitoare, data pe care o prelungeam nedrept de mult.
Vorbeam la telefon cam de trei patru ori pe saptamana insa tot ea ma suna cu diferite pretexte.
Mi-am dat seama tarziu ca voia doar sa ma auda si nu acele informatii banale pe care mi le cerea, incat eu uneori aveam impresia ca se plictisete si ma intreaba de nimicuri.
Suna ca un clip ieftin dar e o intrbare serioasa si retorica:
Tu cand ai stat ultima oara de vorba fata in fata cu mama ta doua ore?
