Imi e o teama teribila sa merg cu avionul.
Nu se vede asta pe chipul meu pentru ca imi e o teama si mai mare de penibil incat prefer sa ma prabusesc cu el in loc sa imi eteriorizez teama.
Nu sunt un tip ce se teme de moarte mai mult decat e normal.
 Sunt in general un vitezoman iar un vitezoman e un inconstient deci nu se teme de moarte.
Nu-mi place sa stau in dreapta soferului. Ma tine incordat si sunt mai atent ca el la drum.
Prefer sa stau in spate.
Teama de avion e indusa probabil si de cazul care se face in presa la fiecare accident aviatic.
E normal sa se faca, nu ma deranjeaza asta, dar accidente de masina sunt zilnic cu sutele pe glob.
Au devenit aproape banale si probabil din cauza asta nu ma tem de masina ca de avion.
Cand ma urc la volan sunt constient ca poate fi ultimul drum si asta chiar daca eu sunt un tip atent, stapman pe mine si experimentat.
E plina lumea de cretini si oricand te poti trezi cu unul infipt in botul tau.
Daca as fi notat undeva cate accidente cu urmari grave am evitat neavand nici macat un procent de vina, umpleam pagini.
Dar asta e fatalitatea.
Poti scapa de mii de ori din asemenea situatuatii si ajunge o singura data sa dai gres.
Poate si faptul ca am scapat din atatea accidente neintamplate imi da mai multa siguranta in masina decat in avion pentru ca accidente de avion nu am avut. Nu se pun aterizarile mai neplacute sau golurile de aer.
Bine-mi face daca prefer companiile low cost :)
Tin minte ca odata era o tipa langa mine in avion al carei barbat dormea de rupea iar ea trecea prin toate starile de frica avionului.
Si ma gasise pe mine persoana cea mai potrivita careea sa-i destaiunie teama si sa vorbeasca tot drumul numai despre asta.
Daca stia ea ca imi era mai teama ca ei murea acolo de frica.
Dar barbatul din mine o incuraja, o tinea de mana la goluri de aer si zdruncinaturi iar tipa probabil ma credea un erou.
Se vedea degajarea pe fata mea, dar in interior...
Mi-am amintit de toate aste vazand postarea de aici despre primul accident de avion.



It was Sept. 17, 1908. Orville Wright was showing off a new "aeroplane" at Fort Myer, Va., for about 2,000 people, including Army brass. He took up a 26-year-old lieutenant in the Army Signal Corps, Thomas E. Selfridge, "an aeroplanist himself," according to the report in this newspaper. Contemporary accounts vary, but the pair apparently made three and a half successful circuits at an altitude of about 75 feet, before a propeller split and hit other parts of the plane, causing it to crash. Orville was badly hurt.


 


Comments




Leave a Reply