Am ajuns sa fiu sensibil la anumite formulari stereotipe ce au intrat de curand in vocabularul nostru sau mai bine zis al mass-media.
Unul dinte ele e cuvantul CAPSUNAR.
Stiu ca e mai usor sa se spuna asa despre cineva plecat in strainatate la munca insa e nedrept sa numestI capsunari milioane de romani ce muncesc in afara doar pentru ca vreo cateva mii muncesc sezonier in Spania, la cules capsuni.
De ce nu le zice zidari sau constructori, pentru ca de decenii romanii nostri au fost principala mana de lucru in Germania, Israel, Italia?
De ce nu le zice informaticieni pentru ca dupa indieni suntem cei mai multi in Silicon Valley?
Sau artisti, pentru ca avem farte multi artisti plecati. macar sa li se spuna asistentii medicali pentru ca in Italia personalul spitalelor de urgenta e format in proportie de 80% din asistenti romani.
E mai usor sa ne desconsideram si sa ne coboram noi in ochii celorlalti decat sa luptam pentru imaginea noastra cand e murdarita de unii sau exagerat oglindita negativ de altii.
Dau mereu de exemplu Italia pentru ca ei acum vreo 50 de ani erau cam in situatia noastra de acum. Impanzisera toata lumea dar in special Germania si Statele Unite procedand similar cu ai nostri acum. Si ei au avut de luptat cu o imagine negativa creata de mafiotii plecati in afara, in defavoarea miilor de muncitori simpli. Francezii inca mai spun si acum ca italieni sunt tiganii europei.
Spuneam despre CAPSUNARI pentru ca am vazut o prezentare a unui filmulet facut de un profesor din Sighet.
Stiam de aparitia lui de la un blogger tanar cu care ma mai intersectez pe diferite situri.
Se spune in descrierea protv ca:
Printre elevii actori au fost si câtiva care s-au regasit în replicile din scenariu. Si-au trait copilaria singuri, sau si-au vazut prietenii suferind de dorul parintilor.Inspectorii scolari din Maramures spun ca cei mai multi copii lasati în grija rudelor învata la scolile din Sighet, Borsa si Viseu.
Subiectul copiilor parasiti de parintii plecati in strainatate la munca e inepuizabil si inclarificalbil. E precum porcaria aia cu Elodia din care nu numai otv ci si posturi serioase au scos bani frumosi.
Tatal meu era CAPSUNAR.
Da.
Cand eu si fratii mei eram mici tata lucra in Germania la constructii.
El si inca vreo 200 de insi din trustul de constructii unde lucra si mai toti erau de la noi din cartier.
Nu ne-am drogat si nici de bautura nu ne-am apucat.
Mama a ramas acasa insa multe dintre sotiile celorlalti erau cu ei acolo, in Germania. Copiii lor au fost °parasiti°, deci lasati in grija bunicilor. Toti fara exceptie au ajuns adulti de treaba. Si atunci (ca si acum) erau invidiati copiii celor plecati in afara de catre ceilalti pentru ca mai primeau cate o pereche de blugi, cate o jucarie mai deosebita si multa guma de mestecat.
E cea mai mare minciuna si cea mai mare prostie sa sustinem ca acesti copii sunt nefericiti din cauza faptului ca parintii au plecat in strainatate la lucru. Vorbesc doar despre cei cu parinti la lucru.
sa vedem de ce:
In primul rand capsunarii, adevaratii capsunari, pleaca doar pentru 3-4 luni pe an la cules de capsuni sau sa zicem si pentru alte lucrari agricole, deci copiii lor raman singuri doar atat.
Mai sa fie, ca doar nu-i apuca depresia in trei luni din cauza lipsei parintilor.
Mai sunt unii care pleaca la munca pe o perioada mai mare.
Familii din care ambii parinti isi fac un rost in strainatate si lucreaza cu contracte permanente de munca isi iau locuinte in chirie sau proprietate isi fac credite pentru masini si mobila, etc. Acestia in proportie de 95% isi iau si copiii cu ei constentizand ca vor sta pe un timp mai mare acolo iar copiii isi continua studiile in tara respectiva. Pe vremea lui Ceasca daca fugeai in afara pana iti puteai aduce copilul devenea major (exagerez un pic insa dura foarte mult) dar acum in orice clipa un copil poate ajunge la parintii lui.
Din Romania pana in Spania costa un autocar doar 200 de euro(cred ca si mai putin) bani ce nu ar fi un capat de tara pentru un salariat de acolo.
Mai raman parintii care-si parasesc copiii si pleaca uitand de ei. Cei care trimit lunar cate 200 de euro acasa bunicilor sau neamurilor cu care ei au ramas.
Pai astia sunt exact genul de parinti care si in Romania fiind tot nu ar fi fost langa copiii lor din doua motive; ori ar fi trebuit sa munceasca zi si noapte ca sa le asigure traiul ori ar fi fost toata ziua in carciumi si nu le-ar fi pasat de cei 12 copii ce umbla in curul gol si nemancati pe ulita.
Tocmai pe astia ii vad televiziunile si presa si ii dau de exemplu negativ al exodului romanilor la munca in afara.
Sau mai vad cativa copii ce primesc bani de la parinti si se apuca de droguri, bautura sau chefuri, neexistand controlul autoritar al bunicilor sau supraveghetorilor, care in unele cazuri sunt doar simpli vecini.
In Italia sunt un milion de romani. sa zicem ca asta inseamna vreo 200 000 de familii. Sa presupunem ca jumate dintre ei sunt stabiliti cum spuneam mai sus cu toata familia acolo iar cealalta jumatate, adica 100 000, sunt doar parintii, copiii fiind in tara. Cate cazuri de depresii sunt stimati statisticieni sociologi si psihologi? Cincizeci? Cinci sute?
Pai stiti cate cazuri de copii ai politicienilor si afaceristilor sunt depresivi, se drogheaza sau fac infractiuni? Proportional cu numarul lor sunt mai multi decat cei ai capsunarilor. Daca intr-o comuna saraca a plecat unul si dupa el a atras toata comuna la munca in afara inseamna ca oamenii aia au plecat de disperare nu de bine iar daca ramaneau acolo in saracia aia copiii lor ajungeau muritori de foame infractori si betivi, pentru ca drogurile nu le erau accesibile.
Stimati psihologi, sociologi si oameni de presa, care vedeti doar partea goala a paharului, ia mergeti dumneavoastra in Ardeal prin zonele cu familii intregi plecate in strainatate la munca, in special in Franta si Germania sau mai bine mergeti in Moldova unde acum zece ani se murea de foame, pentru a vedea schimbarile.
Oamenii astia, capsunarii cum ii numiti voi, au facut ce nu au fost in stare armate intregi de politicieni prosti, corupti, sau nepasatori, sa faca. Au ridicat nivelul de civilizatie al unor zone izolate si uitate de lume. Mergeti in zona Bacau sau Neamt (vorbesc din ce vad eu nu din auzite) si veti vedea case noi, masini noi, oameni curati, scutere, copiii imbracati bine si cu mici ifose de straini fata de ceilalti (putini) ai caror parinti nu sunt plecati.
E pe langa Roman o comuna destul de mare, unde am fost acum vreocincisprezece ani. Sabaoani.
Era o saracie acolo si o imagine sumbra incat iti venea sa fugi.
Nu era aerul ala de la tara, cu oameni care au de toate in curtea lor, pentru ca probabil nici zona nu e propice unei dezvoltari agricole postdecembriste.
Am mers de curand si tare rau imi pare ca nu am facut atunci in trecut niste poze pentru comparatie.
Totul e facut acolo de catre cei plecati.
Sunt multe de spus despre CAPSUNARI si copiii lor deprimati insa degeaba, ca romanul inca mai ia televizorul de consilier.
Despre filmul profesorului nu-mi pot spune o parere pentru ca nu l-am vazut dar e doar o creatie artistica si nu un film documentar relevant.
In mod subiectiv pentru a atinge coarda sensibila a spectatorului se poate accentua o drama intr-un film, insa e departe o astfel de creatie de un studiu profesionist relevant.
