a ma scuze ziaristii destepti.
Eu numeam prosti pe cei cativa ziaristi ce si-au luat o mare teapa cand Tudor Chirila a scris pe blogul sau, la misto desigur, ca a umbalt despuiat in plin centru al Bucurestiului cu o seara inainte, iar ei au inghitit momeala publicand a doua zi cu litere de-o schiapa nazbatia excentricului blogger-interpret.

Citesc in Gandul ca Adriana Saftoiu a verificat atentia colegilor parlamentari citind o declaratie politica  fara noima, fara cap si coada, cuprinzand citate luate de aiurea iar colegii au aplaudat la sfarsit chiar daca nu au inteles o iota.
Nici ziaristii nu s-au prins ca acolo se vorbea despre nimic.

Eu nu ma mir de prostia parlamentarilor pentru ca-i stiu, doar ii vad mereu pe holurile Parlamentului luand mutra prostului cand sunt intrebati de catre un ziarist impertinent ce au votat sau ce vor vota.
Uite ca nu prea sunt mandru ca sunt roman cand vad ca tara mea functioneaza(??) dupa legile facute de acesti paraziti ai bugetului, nulitati fara niciun merit.

Exemplu:

Trei copaci sau o viaţă umană, trei copaci sau posibilitatea de a prelungi viata unui bolnav? Eu aş alege omul, persoana, fiinţa umană, aş spune că merită să tăiem pentru ea trei copaci. Putem sacrifica trei copaci pentru a salva viaţa unui om. Dar pentru vicepreşedinte se pare că acest lucru nu este la fel de clar. (David McIntosh, membru al Camerei Reprezentantilor)

Cine plăteşte preţul? Eu nu voi plăti niciun preţ personal. Copiii mei sunt prea mari, iar nepotul mi-e prea mic. Nici dvs, după câte înţeleg, nu veţi plăti un preţ personal, prin membrii familiei. Şi atunci, cine plăteşte preţul? Militarii americani şi familiile lor. Eu am vrut doar să vă reamintesc acest lucru.(Barbara Boxer, senator)

Andrei Plesu, Victor Rebenciug si Cristian Tudor Popescu i-au dat replica Presedintelui.


"Nu te-a întrebat nimeni dacă vrei să te naşti român şi n-ai fost declarat român de un juriu care ţi-a evaluat, în prealabil, virtuţile".Andrei Plesu

"N-am înţeles niciodată fanfaronada asta: «Eu sunt român. Ce grozav sunt eu!» Victor Rebenciug

"preşedintele revine la temeliile discursului securisto-comunist din anii `90".

CTP


Niciunul nu e mai mandru decat Presedintele de faptul e sunt roman.
Cred ca nici Traian Basescu nu ar putea explica de ce ar trebui sa fie cineva mandru ca mama lui l-a nascut intr-o tara si nu in alta.
Poti fi mandru de multi dintre conationalii tai dar iti poate fi si rusine ca ai conationali din categoria cealalta cu care nu-ti place sa te identifici, asemenea specimene ce se numesc tot romani.

N-aveam astampar, n-aveam rabdare, traiam o lupta pe viata si pe moarte cu propria-mi agitatie. Uneori ma infrangea vremelnic alteori o supuneam dar tot pentru numai o fractiune de clipa.
Nedrept e ca ne luptam pe timpul meu, pe terenul meu, pe nervii mei, pe viata mea. Ea are timp infinit, viata eterna, teren enorm.
Imi faceam planuri pe care le abandonam cu strangere de inima in clipa urmatoare ca pe o iubita nesarutata inca, lasata plangand goala in mijlocul camerei, fiind ademenit de alta mai nurlie. Strada framantarilor mele era murdara si aglomerata ca vechiul pod al Londrei la ale carui extremitati erau captele  existentei si fiecare fereastra cu perdele groase si slinoase ascundea cate o neliniste in spatele gemurilor aburite si afumate, asteptandu-ma s-o satisfac.
In ziua in care i-am auzit tacerea si i-am simtit mirosul plutind pe deasupra podului meu putred si murdar de treceri nenumarate, cu alei desenate de urmele nelinistilor ce duc in toate directiile dar nicaieri, mi s-a descetosat privirea alunecand precis spre sunetul facut de liniste.
Mi-a prins privirea cuprinzandu-mi-o ca o liana curgand de-a lungul simturilor mele.
Ma-mbratiseaza linistea, de pretutindeni pentru mereu.

Presedintele zicea intr-un interviu ca nu te poti apara de propriul frate.
Povestea aia cu fratele lui Basescu e prea stufoasa si nu vreau acum sa ma refer la ea ci la povestea Prostanacului, care nu se poate apara de propriul fiu.
De cateva zile e presa plina cu poza fiului minor al lui Geoana conducand in plin centru al Bucurestiului un autoturism fiat 500.

Imi amintesc de un banc:
-copii, numiti cateva zburatoare!
-barza!
-bravo Ionescu! Ce e tatal tau?
-doctor!
-felicitari! Iata un copil de familie buna.
Mai multi copii "de famile buna" au tot spus vrabie, cioara, uliu, etc.
Bula cu mana pe sus dar profa il ignora.
Pana la urma isi pierde rabdarea si-i da voie sa spuna o zburatoare.
-crocodilul, zice Bula
-idiotule, cum sa zboare crocodilul? Ce e tactu?
-securist
-mai copii de fapt sa va spun un secret: E adevarat ca uneori mai zboara si crocodilul dar aproape de nivelul solului.  


In cazul lui Geoana profesoara e ministrul de interne care iata ce zice in comunicatul acesta:
triciclu!

Ce lipseste din comunicat?
"Organele de politie au inceput cercetarea penala a minorului Geoana M Alexandru pentru conducerea fara permis valabil a unui autoturism, pe drumurile publice."

NU toti, stati linistiti.
Vor fi intotdeauna pe planeta asta oameni care mor ca n-au bani de un antibiotic sau de o aspirina.
Selectie naturala, vor spune cei pe care banii ii fac neselectabili.


"By 2013 a supercomputer will be built that exceeds the computational capabilitie of the human brain."

Ma cam indoiesc eu de veridicitatea acestei afirmatii in ce priveste anul 2013 dar optimistul din mine se bucura ca totusi candva se va intampla asta.

Nici nu stim exact ce poate computerul din cutia noastra craniana.
90 % dintre detinatorii de computere personale(PC) nu folosesc decat in proportie de 90% capacitatea lor de calcul.
La fel si detinatorii de creier.
Poate predictia se refera la puterea vizibila de analiza, cea de decizie, la ratiune si nu la ce face creierul subconstient. Toate procesele din organism sunt coordonate de la "centru" in cel mic detaliu, de la arderile la nivel celular pana la functionarea si interpretarea tuturor simturilor.
Cred ca e mult mai mult decat vedem sau credem noi ca poate creierul.

Pe de alta parte cred ca intr-un viitor ceva mai indepartat creierul uman va fi intrecut de cel electronic.
Activitatea din organismul uman nu e schimbata radical de la aparitia omului pe Pamant iar facultatea omului de a rationa progreseaza extrem de lent in comparatie cu cea de a calcula a computerului.
Legea lui Moor zice ca la fiecare 18 luni se dubleaza viteza de calcul a procesoarelor.
Am mai scris despre asta acum peste un an.
Dar iata ce zice aici un studiu:

"lătimea de bandă a
 conexiunilor Internet avut o evolutie (mult) mai spectaculoasă
 decît puterea de calcul a procesoarelor. Practic aceasta s-a dublat
 la fiecare 16 luni din 1975 încoace, în ultimii trei ani intervalul
 reducîndu-se la 9 luni. Comparativ performanta procesoarelor se
 dublează la fiecare 24 de luni."

Sintetizand, viteza de calcul a computerului, chiar si avand un trend incetinit de crestere, oricum creste infinit mai repede decat a creierului uman, ba mai mult, in favoarea teoriei inlocuirii creierului cu computerul vine si viteza internetului sau mai precis a transmiterii informatiei, dupa cum scrie in sursa citata mai sus.

Informatie in timp real din miliarde de surse care la randul lor vor avea capacitate enorma de calcul.
La un moment dat fiecare particica a corpului nostru o sa poate fi inlocuita cu una sintetica avand caracteristici identice cu originalul.
Un singur lucru mai ramane si deja e asigurata nemurirea omului: Sufletul.
Memoria amintirile caracteristicile fiecarui individ vor putea fi transferate intr-o masina fara probleme.
in clipa in care vom putea muta si sufletul....
Deja e apocaliptica imaginea unui astfel de viitor.


Tema mi-a fost inspirata de filmuletul de aici.

Un milionar a avut de ales intre colectia de Ferrari si cea de arta care valora 14 milioane de dolari ( o vioara Stradivarius, un ou Faberge, o colectie cu obiecte de artă care au apartinut imparatului Napoleon Bonaparte )
A ramas cu automobilele.

Ma intrebam, nefiind milionar desigur, eu ce as alege sa salvez dintr-un incendiu daca as avea totusi optiunea asta.
Chiar nu stiu.
Daca incendiul ar fi in clipa asta mare lucru nu as alege pentru ca totul e amestecat, eu fiind o persoana cam dezordonata.
Poate o geanta cu acte importante, portofelul meu, telefonul mobil, laptopul...
 Si o stea de mare; e in geanta cu acte;)

Ma uit la camera ascunsa
E o farsa cu un buton rosu asezat la vedere deasupra caruia scrie mare :
Nu apasa!
E incredibil cate persoane apasa.
La apasare un jet de apa taxeaza incalcarea interdictiei.
Lesin de ras.
Copii, adulti, femei, barbati...
Oamenii la inceput nici nu dau importanta butonului si sunt convins ca nici nu l-ar lua inseama nici mai tarziu daca nu ar fi insotit de interdictia "Nu apasa!"  
Cum o observa ii mananca degetele.
Adultii se comporta mai copilareste decat copiii, uitandu-se prudent in parti, ezitand de cateva ori si intr-un final apasand.
De ce o fac?
Habar n-am.
 Poate e curiozitate. Poate dorinta de trairi intense.
Dependenta de adrenalina poate sa incapa intre apasarea butonului si escaladarea celor mai inalte cladiri din lume fara nici-un echipament special sau de protectie.
Asta inteleg.
Ce nu intleg eu e comportamentul nostru in alte situatii.
Daca stii ca fumatul iti face rau, nu te apuci, daca te-ai apucat si ai probleme, te lasi iar daca in aparenta problemele dispar nu te reapuci. Asa ar indica logica. Dar nu se intampla mereu asa.
Atitudinea de mai sus fata de fumat poate fi regasita in mii de alte situatii din viata noastra.
Iata o poveste aproape ilara:

Sotia tine poza mamei sale la loc de cinste. La inceput el nu da importata dar amandoi stiu ca nu-i cade bine si intr-un un moment de tensiune profita de ocazie sa-i atraga atentia sotiei ca mama soacra nu sta bine acolo, deci si-ar dori sa nu o mai vada asa de des.
Ea nici nu vrea sa auda.
Incepe scandalul mutandu-se de la tema initiala si reasezandu-se pe noul fagas.
El invoca argumentele lui  ea pe-ale ei, tensiunea ajunge la paroxism  iar el propune sa se desparta.
Paradoxul e ca o iubeste imens si conform aceluiasi paradox ea e innebunita dupa el. El vrea sa plece, ea il implora sa ramana, el ii aminteste ca se putea evita asta de la inceput daca renunta la ambitia de a tine acea poza acolo, ba mai mult, intr-o ultima incercare accepta sa nu plece daca ea cedeaza acum cand stie clar ca el nu se joaca, pentru ca-l cunoaste bine.
Ea plange, se roaga de al sa ramana dar in privinta mamei raspunsul e nu hotarat: Nu!
El innebuneste de revolta, de uimire, de iubire, de durere, nu-i vine sa creada ca i se intampla asa ceva, nu poate incadra situatia in nicio logica oricat de flexibil ar incerca sa rationeze.
Iubirea lui invinge totusi, deci hotaraste sa ramana.
Uita de subiectul iminentei despartiri, evitata in ultima clipa, se imbratiseaza, se saruta, plang amestecandu-si lacrimile, de bucurie de data asta si adorm fericiti unul in bratele celuilalt.
A doua zi dimineata cand el se trezeste obseva ca fotografia soacrei disparuse.
Nu-i venea sa creada.
L-a luat ameteala.
Erau la limita cea mai apropiata de despartire din acest motiv iar acum motivul a disparut fara nicio problema, cand deja iesise din discutie.
Bucuria lui nu avu margini.
Nici nu dorea o explicatie considerand gestul ei sacrificiul suprem, stiind ca pentru ea probabil importanta acelei fotografii era enorma daca ieri ar fi renuntat si la casnicie fara sa cedeze.
La zambetul lui plin de iubire si recunostinta primeste raspunsul cel mai simplu: "N-am vrut sa fac ceva impus. Pentru mine nu are decat o valoare simbolica poza mamei, cu care de alminteri ti-am spus nu mai am nicio legatura".  
A fost si mai fericit primind raspunsul acesta iar micul bob de gust amar pe care-l mai avea in piept sa spulberat intr-o secunda.      
Cele mai complicate problemele au cele mai nebanuite si simple solutii.
Majoritatea dintre noi stim asta si totusi mereu cautam solutii proportionale cu problemele. Ni se pare absurd sa iesi dintr-un impas fara iesire prin usa uriasa care fiind atat de mare nu se vedea din cauza ca noi sapam tunele in piatra din unghere intunecate.
Asa gandea el a treia zi de la momentul despartirii evitate.
Pe langa bucuria impacarii, starea lui de beatitudine era alimentata si de bucuria ca a inteles ce parea dincolo de puterea lui de a intelege.
Asa gandea el a treia zi cu doar o clipa inainte de a incremeni uluit, cu ochii fixati in peretele unde fotografia soacrei lasase o urma alba, pe care tocmai se gandea sa o vopseasca, indepartand din amintire semnul celui mai mare impas al casniciei sale.
Urma disparuse.
Reaparuse poza.
Cand afli rezultatul impartiri esti multumit ca tot efortul tau a fost incununat de reusita. Chiar daca-ti da cu rest, cum i-a dat lui.
Dar proba impartirii e porba de foc. Ea uneori iti risipeste entuziasmul, iti reamesteca indoielile si nedumeririle cand n-are rezultatul scontat.
La ce a folosit toata criza, ce rost au avut toate lacrimile?
O majoritate covarsitoare a filmelor de groaaza se termina in felul urmator: Dupa ce monstrii ucid aproape tot ce misca facand baie de sange, spre sfarsitul filmului binele invinge.
Mereu.
Monstrii sunt eliminati printr-o lovitura de maestru a binelui. Toata lumea e fericita. Si spectatorul, altfel tensionat tot filmul.
Dar...  cu doar trei secunde inainte de "the end", spectatorul pune mana la gura sau ochi, cu groaza. Un pui monstru scapat ca prin minune din macelul salvator se strecoara undeva, lasand incertitudinea finalului fericit.
El n-a mai parasit-o niciodata pentru ca iubirea lui era mai mare decat orice din purtarea ei ar fi parut ilogic.
Inima stia clar ca n-o va parasi nicicand.
 Doar mintea se intreaba redundant: La ce a folosit totul? Pericolul despartirii nu a miscat nimic pe nicaieri??   

Am privit acum cateva zile o nunta cand treceam pe langa o biserica si mi-a sarit in ochi o scena interesanta.
Poate unii stiu despre asta si e ceva banal insa eu cum nu prea ma duc la nunti (nu am fost nici la a mea) sunt paralel cu unele practici, obiceiuri si trenduri, legate de subiect.
La un moment dat, cand mirii erau in usa bisericii pe covorul rosu, la picioarele lor au aparut cativa porumbei albi.
Am crezut ca e un miracol dar in trei secunde am observat si personajul ce facilitase miracolul.
Scria pe spatele lui ceva cu "porumbei".
Mirii au ridicat cate un porumbel indicat de reprezentantul firmei iar acestia si-au luat zborul, probabil spre sediul lor.
Ceilalti erau dupa cum am observat ulterior unii care nu pot zbura si au fost adunati tot de cineva de la firma.

In timp ce scriam asta am gugalit un pic si am gasit o gramada de site-uri ce se ocupa cu inchirierea de porumbei, covoare rosii si alte fitze la moda, pentru petreceri.
Unul e asta.
Dai 5 milioane si ai zece porumbei care nu zboara si zece zburatori. Mi se pare o afacere frumusica asta cu inchiriatul porumbeilor cu ora. Nu stiu preturile lor dar presupun ca se amortizeaza foarte repede investitia.

Si inca ceva nostim de la nunta.
Alta nunta dar de data asta doar am auzit povestea.
Exista acel dans al jartierei pe care nu toata lumea il vede bine, asa cum citesc in forumul acesta, din cauza erotismului sau,  obicei ce corespunde aruncatului buchetului miresei.
Jartiera scoasa cu dintii de mire de pe piciorul miresei se arunca spre publicul masculin si trebuie prinsa un barbat(neinsurat).
Tipa a fost tare nostima cand i-a soptit mamei la ureche, insa destul de tare: dar e jartiera mea de la Victoria's Secret...
La fel ii parea rau si dupa superbul buchet de narcise.

Iata salvarea afaceristilor care au discoteci in locuri ce pot deranja vecinii: Conceptul silent disco
Cred ca ati auzit despre asta, ideea nefiind noua pe la altii dar pana acum greu de dezvoltat in Romania.
Pe scurt silent disco e discoteca in care muzica e ascultata in casti, singurele zgomote fiind facute de dansatori sau cei ce fredoneaza.
E ciudat nu?
Dar ce-ai zice de o astfel de petrecere silent in discotecile cu manele?
Sau silent nuntile?
Silent sculele audio din autoturisme.
Si mai revolutionar, silent cartierele: Ferentari, Rahova, Giulesti si altele.
Mi-ar placea sa privesc cateva astfel de silent manifestari: miss piranda cu muzica in casti si o nunta de cocalari.
Cea mai mare curiozitate o am sa vad un astfel de silent party in care participantii sa asculte diferentiat; unii manele, altii sarbe, blues si rock, amestecati bine fiind :)

Urmarind declaratia dumneavoastra referitoare la perioada in care ati condus Romania si realizarile din acest interval, ma vad nevoit le descriu mai explicit, pentru cei carora nu le plac generalizarile, ferindu-va astfel de vreo etichetare nedreapta precum: politican, demagog sau ipocrit sau Doamne fereste, mincinos.

O familie de romani a avut urmatoarele realizari materiale in ultimii patru ani ai mandatului dumneavoastra:

 -Renuntat la doua masini, achizitionat trei. Total cinci autoturisme.
 -Schimbat multe prin casa (cumparata tot in timpul unui mandat al dumneavoastra dar de Primar General) printre care: mobila, utilitati, finisaje.
 -Cheltuieli diferite si consistente pe imbracaminte "de fitze" vacante in tara si afara,
 -Iesiri in cluburile cele mai scumpe din oras  
 -Schimbat aparatura electrocasnica, video, audio si telefoane, cu unele de ultima generatie.

Toate astea dintr-un castig anual de aproximativ 45 000 euro (1,8 miliarde lei vechi respectiv 180 000 RON), castig pentru care a platit aproape tot atata impozit.

In viitorul mandat al dumneavoastra o familie de romani(aceeasi) va avea cu certitudine urmatoarele realizari materiale:
 -Cel putin castigul anual din vechiul mandat, deci in jur de 45 000 euro (insa observand tendinta vor fi 2,025 miliarde lei vechi sau 202500 RON) pentru care se va plati impozitul respectiv:
 -Schimbat iarasi cele trei masini existente cu altele trei.
 -Dublarea suprafetei locuintei.
 -Cumpare mobila, electrocasnice, aparatura video,  audio, pentru spatiul construit.
 -Haine, distractii, vacante, cluburi, excursii... singura limitare fiind data de timpul liber;       sfarsitul de saptamana si cele 2 (doua) luni de concediu pe an.

Acestea sunt realizarile unei familii de romani(a mea) domnule Presedinte intr-o parte a mandatului al dumneavoastra si nu cred ca alte familii de romani au realizari mai mici.
Deci sa traim bine!

Aaa.. uitasem sa mentionez ca impozitul ala de peste 150 000 euro nu l-a incasat statul al carui presedinte sunteti dumneavoastra ci statul domnului Napolitano.
Banii insa au fost(si ceilalti vor fi), cu mici exceptii, cheltuiti in tara pe care o conduceti.