La prima vedere disproportia e o anomalie.
Daca eu vad un munte unde tu vezi doar o movilita, sau invers, nu pare ceva anormal?
Asa pare dar nu cred ca e.

Disproportia nu e miopie sa poata fi corectata.
Ma poti convinge ca muntele nu e chiar munte, prin diferite argumente sau exemple, insa in viziunea mea din el ramane macar un deal mai mare.
Suntem prizonierii propriilor perceptii.
E ca in Matrix (mi-a placut enorm ideea) numai ca  aici realitatea iluzorie ne-o formam singuri si nu altii, ca in acel film.
Chiar ideea de realitate poate fi vazuta disproportionat.
Eu traiesc in realitatea mea, tu intr-a ta, el intr-a lui si numai un pic din timpul finit al vietii realitatile noastre se intrepatrund.
Uneori se amesteca precum norii iar dupa separare fiecare nor nou format detine din proprietatile celuilalt. Alteori se amesteca precum apa si uleiul putand dupa separare sa nu ramana nici urma din ce a fost.

Poate ca nu exista niciun munte sau movilita ci sunt simple nascociri ale mintii noastre.
Sunt oameni care nu simt durerea fizica.
Pentru ei interactiunea cu mediul are alt efect.
E lunga povestea cu disproportiile si nu-mi ajung sute de pagini sa o scriu.
Pe scurt, sunt vinovat de disproportie si ma opresc aici.


(bonus: in spatele pozei e o poezie minunata)

 Sapte, opt masini sunt oprite la trecerea de cale ferata asteptand trenul a carui venire e anuntata de semnale luminoase si sonore.
Microbuzul depaseste coloana, se opreste un pic inainte de a trece, soferul se asigura bine ca nu vine trenul si trece in patru secunde peste sine.
Cei din coloana, care asteptau schimbarea semnalului luminos, priveau cum microbuzul se deplaseaza lejer lasandu-i in continuare pe partea cealalta a sinelor.
Dupa cincizeci sau o suta de metri microbuzl incepe sa mearga dezordonat oprindu-se pe marginea drumului.
Neintelegand ce se intampla, cei de dincoace de sina privesc cu toti spre masina care, desi oprita pe loc, se legana de parca in ea se incinsese o hora.
Intr-o clipa se deschide usa soferului iar acesta tasneste pur si simplu cu hainele zdrentuite iar in acelasi timp pe usa pasagerilor ies cativa dintre acestia, femei si barbati laolalta, alergand dupa el.

Aceasta intamplare nu a avut loc dar era mai bine daca avea.
Ma uitam la stirile cu tregedia de pe calea ferata, cu treisprezece morti si inca trei in stare critica internati in spital.

E greu sa descrie cineva scena terifianta din acele clipe in care locomotiva imensa trece pur si simplu peste microbuz rupandu-l in mii de bucati si pe el si oamenii din el.

In fiecare zi sunt sute de soferi care trec peste calea ferata printre bariere sau ignorand semnalul de oprire, care trec pe rosu prin intersectii, care ignora regulile prioritatilor de circulatie, limitele de viteza sau starea tehnicva a masinilor.
Cand acestea isi conduc propriile autoturisme intra in categoria idioti sinucigasi dar cand  au in masina calatori asa cum avea acest sofer de microbuz, sunt chiar criminali.
Stiu ca masura asta pare necivilizata, brutala, ilegala dar eu asa le-as face tuturor soferilor de microbuze, autocare, autobuze, taxi, care incalca acele reguli de baza ale circulatiei: prioritatile, trecerea prin intersectii semaforizate, trecerea pe la bariere si depasirea vitezei legale.
I-as opri pe dreapta si le-as da o mama de bataie care sa-i tina cel putin doua saptamani in spital.
De fiecare data cand comit acele incalcari.
Intre varianta asta necivilizata si tragedia cu treisprezece morti cine nu ar alege varianta ilegala?

Acum mi-a venit in minte inca una extrem de civilizata si eficienta daca ar fi pusa in practica.
In momentrul in care un astfel de nemernic incalca acele reguli, sa fie oprit pe dreapta de catre calatori si sa fie chemata politia pentru sanctionarea lui.
Cu atatia martori vinovatia poate fi dovedita fara echivoc si idiotul poate sa isi ia adio de la permis pentru cateva luni.
Nu putem astepta mereau ca politia sa-i prinda pe astia sau ca ei sa fie convinsi de propria constiinta sa respecte regulile, cand vietile noastre sunt in mana lor.

In online-ul international se da lupta din ce in ce mai evidenta intre cei ce transmit gratuit stiri si cei ce vor ca acestea sa fie platite.
Falimentul presei offline a trimis multe ziare in online dar aici concurenta fiind cu mult mai mare, viteza si sursele fiind un atu foarte puternic, e normal sa se faca simtita adaptarea greoaie a "obezilor" din presa scrisa la stirile in timp real.

Sa zicem ca o stire se produce acum, in clipa asta.
In cateva minute ea ajunge sigur pe twitter sau pe vreun blog.
Cine va mai plati pentru a afla ceva cu ce deja toata lumea e la curent?
Poate ar trebui facuta diferenta intre articole platite si stiri platite.
Anumite articole scrise de specialisti cu credibilitate, in urma unor studii ce au presupus costuri si multa munca ar fi chiar corect sa ajunga la mine contracost.
Stirile insa nu vor fi platite niciodata, mai ales ca nu cititorul alearga dupa ele ci ziarul sufoca cititorul cu multe tampenii pe care le numeste, impropriu de cele mai multe ori, stiri.

Vad uneori prin oras cate un batranel cu o decoratie in piept si ma intreb care mai e azi insemnatatea acestui simbol al eroismului si aceste practici de a te afisa cu el.
El o poarta cu mandrie si pe langa hainele ponosite, luciul ei evidentiaza faptul ca ii acorda atentie deosebita, lustruind-o de fiecare data.
Apropo de purtatul unei decoratii, daca cand ma uit la posesorul ei descopar un batran sarac, cu haine roase de vreme si niciodata un batran imbracat la patru ace.
Oare dintre cei decorati candva pentru diferite merite niciunul nu a ajuns la o situatie materiala prospera, cei ce au ajuns nu-si poarta decoratiile sa nu gaureasca costumele scumpe ori nu dau doi bani pe acea bucata de tabla?


Decoratia fiind asociata cu onoarea cu eroismul ma intreb daca cineva mai pune pret pe asa ceva acum?

Iata cum:

Principalii factori care au susţinut creşterea economiei franceze în trimestrul al doilea sunt consumul, atât în sectorul public, cât şi consumul populaţiei, investiţiile publice şi exporturile (mediafax).

Intrebarea e urmatoarea:
Daca aceasta criza a luat prin surprindere toate economiile solide ( asta insemnand ca cea romaneasca a fost de-a dreptul lovita) deci nicio strategie economica neputand fi considerata initial cea ma potrivita iar acum aflam despre Franta si Germania (mai e si Italia dar inca nu se lauda) ca au depasit prabusirea economica, ce invataminte trage Guvernul Romaniei din asta?
N-ar trebui sa copieze modelul exact asa cum e cel dovedit viabil, renuntand la experimentele haotice?

E simplu: consumul, investitiile si exporturile.
Consumul genereaza productie (prin cerere) iar productia suficienta si calitativa, export. Investitiile sunt legate de ambele.

Cand ma uit la scena noastra politica imi vine in minte unul dintre cele mai parsive jocuri de carti: Septica in trei.
Nu jocul de septica normal, cel in doi, pentru ca acela e un joc banal si nici cel in patru unde se infrunta doua echipe ci jocul in trei.
E de o ipocrizie fara seaman jocul asta.
Cei trei combatanti sunt pe cont propriu si fiecare dintre ei are doi adversari.
Uneori exista aparenta unei colaborari a doi dintre ei dar e doar aparenta.
Spuneam ca e un joc parsiv pentru ca exista situatia in care doi "se taie" unul pe altul pentru a lua cartile de jos iar al treilea asteapta viclean momentul in care cei doi si-au terminat munitia si atunci ataca el cu un singur "septar" luand toate cartile pentru care ceilalti doi s-au luptat pana la epuizare.
Oare cine va fi cel de-al treilea jucator de septica in prezidentialele ce urmeaza?

Cautand ceva pe net am gasit un interviu al Ramonei Badescu.

"Rromii trebuie sa fie diferentiati de romani. Rromi provin din India si in Romania au format o etnie. Acestia nu isi trimit copiii la scoala, dar pentru romani scoala este esentiala, un pas important in viata"

Poate se intreaba cineva si de ce nu isi trimit tiganii copiii la scoala.
E mai greu, daca ai de ales, sa iti trimiti copilul la scoala decat sa-l pui sa munceasca de la 6 ani ca un adult?
Viata copiilor tigani e asemenatoare cu cea a copiilor romani de la tara de pana acum cativa ani, care erau indepartati de scoala si pusi sa munceasca pentru a da o mana de ajutor in gospodarie si nu din cauza repulsiei lor sau a parintilor pentru educatie.
Pentru tigani de azi din Romania scoala e la fel de esentiala precum era pentru acei saraci de la sate acum 50 de ani despre care vorbeam mai sus.

Cam ciudata optica asta pentru un reprezentat al celor din Romania.
Sau Ramona apara doar drepturilor celor de etnie si nu nationalitate romana?

De fapt modul lingusitor in care-l elogiaza pe primarul cu vederi si actiuni xenofobe arata ca cine se aseamana se aduna:

"Am preferat sa intru in politica alaturi de Alemanno pentru ca este un om care iubeste dreptatea si aplica legea. Cu capul sus si fruntea inainte asa ca Iulius Cezar. Cand ne intalnim eu il salut: Ave Alemanno! Am un birou la primaria Romei unde ma intalnesc si discut cu conationalii mei despre problemele lor. Multumita lui Giordano Tredicina am creat un numar gratis prin care romanii pot sa isi spuna problemele. Chiar daca unii romani ma contesta eu fac tot ce pot sa ii ajut, evit polemicile care ar putea sa imi aduca energie negativa"

Si uite asa avem si noi romanii (voi tiganii mai asteptati) o Cleopatra la curtea de la Roma a regelui Alemanno.

Atenţie la hârtia igienică! Vă rugăm să o folosiţi cu multă chibzuinţă, pentru că în curând nu o să mai fie deloc! Compania din Cuba care se ocupă cu producerea şi importul de hârtie igienică a anunţat că sunt probleme mari cu aprovizionarea.
realitatea

Iata cum se va vinde toata presa castrista de rahat.
Ce comice par acum astfel de stiri.
Imi imaginez ce ras era pe occidentali cand vedeau cozile romanilor prin spatele magazinelor pentru un pui sau bataia pe deodorante ori sapunuri.
Culmea e ca atunci ne bateam pe sapun iar acum zice-se ca avem cel mai redus consum de sapun din Europa.

Cubanezii astia sperie poporul cu lipsa hartiei igienice de parca asta ar fi o situatie catastrofala cand de fapt nu e altceva decat o situatie jenanta.
Romanii stiu cum e sa nu ai hartie igienica la tot pasul si cum se statea la coada pentru asa ceva.

Apropo de hartia monopol de stat, imi amintesc perioada de dupa revolutie in care comunistii  de tip nou detineau monopolul presei scrise prin stapanirea singurei fabrici de hartie de ziar, cea le la Letea si cum vedeam la tv din cand in cand ca iarasi e criza la tipografii pentru ca "masina nu stiu care" a cazut.
Ce jigodii comunistii.
Si astia si aia...

La inceput cersitul era metoda prin care cei slabi si neajutorati obtineau ceva de la cei puternici. Apoi a devenit o institutie si s-a dezvoltat asa de bine incat deseori din definitia initiala ramane doar ambalajul.
Cei aparent neajutorati obtin ceva de la cei aparent avuti si sunt multe cazuri in care cersetorul castiga zilnic cu mult mai mult decat majoritata binefacatorilor lui.
Noi blamam la unison cersetoria simpla, vulgara, neinstitutionalizata  dar de cele mai multe ori aceasta e singura care isi justifica numele, originea si motivatia pe cand multe alte ramificatii merg tot spre cersetorie dar in cadru organizat.
Ce e colecta publica sau teledonul?
Nu tot cersetorie?

Doar cersetorii cu adevarat amarati sunt victime ale sistemului ori ale propriei nestiinte  dar exista si cersetorii care sunt beneficiarii neputintei societatii sau ignorantei ei.
Intr-o societate in care exista legi clare impotriva cersetoriei dar strazile sunt pline de maini intinse e clar ca ceva nu functioneaza. E nepasare amestecata cu complicitate ori asociere la castig.
Mergi la Gara de Nord si vei vedea permanent cel putin 30 de copii ai strazii (impropriu spus pentru ca sunt deja adulti) care cersesc direct sau camuflat oferindu-ti serviciul de a te dirija sa intri in parcare sau de a-ti proteja masina de altii, de parca politia ar avea treaba sa cante la flaut sau sa manance seminte.
Intr-o lume perfecta nu exista cersetori, nici teledonuri nici colecte publice.

Caritatea e intotdeauna legata de cersetorie dar se diferentiaza in doua categorii si anume: cea voluntara, pornita din propriile observatii si cea indusa, trezita spontan, izvorata din prezentarea subiectiva a propriei situatii pecuniare de catre cersetor.
Pot enumera aici doar careva forme de caritate care imi vin in minte in clipa asta:
 Caritatea pura, curata, venita din cele mai frumoase si umane sentimente, care e insotita de discretie absoluta.
 Caritatea aroganta e observata la cei ce ofera pomana cu dispret.
 Caritatea de fanfaronada.
 Exista si o caritate rasplatita formal sau disproportionat. Se ofera un obiect sau contraserviciu simbolic pentru o plata sau serviciu de caritate.
 Un citat arhicunoscut din Iubirea fata de aproapele (P Bruckner) suna asa: Pentru mine prostitutia reprezinta stadiul ultim al caritatii...

Am citit intr-un ziar ca recent lui Gunther von Hagens i-au interzis o expozitie in Germania. Erau cadavre jupuite artistic asezate in pozitii sexuale.

Initial voiam sa pun doar fotografie de sus si sa intreb cine poate ghici ce anume au in comun acesti oameni.
Apoi m-am razgandit pentru ca trebuia sa pun si sursa pozei ca link iar gicitoarea devenea simpla.

Deci cei din poza sunt donatori ai propriilor trupuri pentru transformarea lor artistica dupa moarte in diferite exponate pe diferite teme.
 
Detalii despre metoda artistului Gunther von Hagens se pot gasi pe Bodyworlds.
Pe unii arta lui ii oripileaza, pe altii ii incanta, in functie de gusturi, de cultura, de viziune artistica sau de sanatate mintala.


Ai fi de acord sa-ti donezi corpul pentru "Plastination"?