Sau nota trei, asa cum au primit elevele din Falticeni care au facut un mic program de
streap tease in interiorul scolii.
Mai intai vreau sa stiu si eu care e diferenta intre societatea romaneasca si cea occidentala in privinta resposabilitatii forului suprem al unei institutii?
In occident daca intr-un capat al tarii un politist comite o fapta grava, seful politiei si uneori chiar ministrul isi dau demisia, desi practic nu au nicio participare la vina acelui politist.
Daca un elev comite o fapta reprobabila, precum cea data ca exemplu aici, cel putin
conducatorul scolii este responsabil.
De ce se face asta?
Pentru ca viitorul director sau ministru sa stie ca raspunde de absolut tot ce se in tampla in subordinea sa.
Numai intr-un climat de maxima teama pentru scaun se poate eficientiza responsabilizarea
fiecaruia si luarea de masuri preventive care exclud sau diminueaza la maximum surprizele neplacute.
 Eu as da un fel de nota trei la purtare si directorului precum si profesorului de serviciu din acea zi mutandu-i in alta scoala dar as amenda destul de consistent parintii ambelor eleve, pentru ca sunt responsabili legali pentru orice derapaj al copiilor lor.
Nu ne putem ascunde la infinit in spatele neputintei, lipsei de control, aratand mereu cu degetul spre societatea ce influenteaza negativ dezvoltarea copiilor nostri, de parca soocietatea ar fi ceva in afara tarii si nu fiecare dintre noi.
Probabil lipsa de control, supraveghere comportamentala, toleranta familiilor celor doua
eleve fata de manifestarile improprii varstei adolescentine, educatia precara a parintilor si exemplele din casa, au facut sau permis ca aceste fete sa-si urmeze cursul cresterii pe drumuri laturalnice, cel drept si normal fiind ceva prea banal pentru felul lor vulgar de intelegere.
Aceasta sperietoare ce starneste rasul si anume nota scazuta la purtare, are vreo importanta in viata acestor fete?
Va indrepta ea comportamnetul deviant?
Va speria cumva pe cei ce au filmat si aplaudat spectacolul, care meritau dupa parerea mea acelasi fel de pedeapsa ca si cele doua contraveniente?
Nici pe departe. Ce fabrica din Romania nu va angaja doua muncitoare ce au avut candva
in scoala un 3 la purtare?
Chiar si urmand cursurile unei facultati nu vad care facultate are drept criteriu eliminatoriu nota la purtare. Poate cele cu profil militar. Altfel e doar o prostie ramasa de pe vremea lui Ceausescu in spatele careia se ascunde incompetenta si lipsa de responsabilitate a profesorilor si directorilor.
Cine merge des in scoli stie ce comportament au elevii, ce vocabular au, ce atutudine, ce tinuta, ce respect fata de profesori, parinti, adulti, colegi.

Hai sa rezolvam bolile societatii prjn  note la purtare, mustrari cu avertisment, comisii peste comisii si inspectii dupa infectii...
 
Contributia consistenta a mass media la injectarea gunoaielor in creierii copiilor
nostri ba chiar si adultilor ce au carente serioase de perceptie si confunda vulgarul cu
distractivul e explicata mai jos destul de limpede de catre  Andrei Plesu:

Televiziunile, cu deosebire cele autohtone, se chinuie până la nevroză să-şi distreze, prin orice mijloace, clienţii. N-ar fi nici prea neobişnuit, nici prea grav, dacă soluţiile n-ar fi căutate mereu la nivelul cel mai de jos. Se cultivă, pe toată linia, spectacolul ieftin, gluma groasă, inventivitatea şuie. Dincolo de prost gust, această mentalitate a ajuns să fabrice proaste maniere, false vedete, vipuri de bodegă, politicieni deşuchiaţi (dar influenţi prin grotesca lor popularitate).
adevarul

Draga A.N.I.!
Stiu ca renumele tau de cocota nu poate fi schimbat asa usor dar e si vina ta ca ai acceptat sa te paseze de la unul la altul.
Dupa ce ti-ai aruncat privirea in Curtea Constitutionala, curtenii au crezut de cuvinta ca e bine sa-ti schimbi obiceiurile voyeuriste si sa-ti vezi lungul nasului, astfel va trebui sa prestezi altfel de servicii sau tot aceleasi insa in alta forma.
Hai sa-ti zic cum functioneaza furtul din buzunare.
Pungasii sunt cel putin trei.
Unul atrage, respectiv distrage, atentia  fraierului, husenului, sau cum o vrea el sa-l
numeasca in momentul ala. Altul ii salta portofelul(tufla, coaja) si instantaneu o paseaza unui al treilea care o tireaza(ascunde) o desclifteaza (desface) scoate banul din ea si o scapa neobservat pe jos daca iese iures(adica observa fraierul) sau coboara la prima daca nu se simte nimic, iar ceilalti pot ramane in masina si daca mai au un complice pot fura in continuare.
Desi husenul este convins ca cei doi de langa el l-au furat, galagia pe care o face fara a proba furtul nu duce decat la insulte primite din partea suspectilor aparent jigniti si chiar o mama de bataie.
De ce ti-am povestit asta?
Tu esti pusa sa-i cauti la integritate pe unii care vor sari arsi, pentru ca banii furati nu sunt la ei.
Ei sunt doar cei ce faciliteaza furturile sau daca fura dau mai departe rapid prada.
In locul tau as insista sa fie un amendament la legea asta noua care sa specifice ca pot
fi controlati de tine absolut toti cei ce fac afaceri cu statul.
Sa vezi ce buzunare au astia inainte de afacerile respective si cum arata buzunarele lor
dupa.
Acolo sunt banii pe care ii cauti draga ANI si nu la berceni, videni, prostanaci sau cocosi.
Iti doresc integritate maxima ;)

Am aflat ca sunt ucigasul viselor, trairilor, dorintelor, idealurilor dar ca nu ma hranesc
cu ele ci le ucid din placere. Sau plictiseala. Criminalii in serie nu se nasc asa, ci
devin. Pana la prima crima sunt oameni cinstiti care-si platesc impozitele, au o slujba,
isi plimba cainele. Apoi devin criminali in serie.
Dar raman in timpul liber la fel de onorabili ca vecini sau cetateni. Asa au vazut ei
vazut pe Discovery.
Se mai spune ca inainte imi ucideam doar propriile vise. Nu brusc. Le chinuiam cu o
cruzime de copil necunoscator pana mureau. Dar cate vise sa aiba un om simplu?  Dupa ce mi-am ucis toate visele am trecut la dorinte, nazuinte, idealuri...
Am ucis tot. Acolo unde trebuia sa fie vise mele era pustiu, pana ce in locul gol cineva
si-a gazduit propriile vise, cerandu-mi desigur voie.
"Mare greseala", zice rechizitoriul meu.
Dupa ce m-am asigurat ca are incredere oferindu-mi spre gazduire cele mai frumoase vise,
am inceput sa le ucid. Unul cate unul.
 Apoi urmeaza un sfat dezinteresat despre criminalii de vise: "Nu lasati visele pe mana
oricui."
Cand eram deja inchis in puscaria criminalilor de vise asteptand judecata, m-am tot
framantat daca e bine sa le spun adevarul sau sa-l ascund mai departe.
Nu l-am spus.
Am fost condamnat cu probe foarte putine, in baza unor marturii mincionoase.
Daca spuneam, puteam fi eliberat pentru buna purtare. Sau iubire.
 Ei nu stiau ce stiu eu si anume ca nu am ucis in viata mea un vis, in afara de
propriile vise.
Visele ce-au umplut locul gol sunt in cea mai mare siguranta, sunt mai bine ingrijite
cum n-ar putea-o face singur posesorul lor.
De ce n-am spus asta judecatorilor?
Le tin ascunse de adevaratii ucigasi de vise.
 Cu pretul libertatii mele.

Ma uitam mai devreme la o discutie pe mai multe teme la care erau participanti Marius
Pieleanu si Adrian Nastase.
Se discuta despre nemernicia PDL-ului in ce priveste noua lege a invatamantului, despre
nesimtirea cu care PDL vrea sa politizeze scolile pana la nivelul femeii de serviciu.
Sunt total de acord ca asa e. Traian Basescu in micimea IQ-ului sau nu stie decat un
singur lucru primitiv invatat pe vapor: Controlul total indiferent de regulile existente. Eventual schima el regulile ca sa fie totul legal.
Partea cu ipocrizia lui A Nastase, respectiv PSD e alta.
La intrebarea reporterei daca PSD va schimba aceasta lege imorala cand va ajunge la
putere Nastase a zis cu ochii in pamant un "DA" neconvingator.
Mai sa fie.
Legea nu e buna, asta stim cu totii, dar marele ei defect e ca se aplica sub puterea PDL.
Sa creada cel mai idiot dintre noi ca Adrian Nastase in clipa in care va avea puterea nu va dori beneficieze din plin de aceasta lege "imorala" care-i permite sa detina controlul?
A mai facut-o PSD dar multi uita asta sau se fac ca uita.
Dupa acelasi criteriu nici noile prerogative ale Presedintelui prevazute in viitoarea Constitutie nu ar dispalcea multor lideri politici care acum sunt in opozitie.

Desigur Pieleanu intr-un elan pupincurist jubila:
"Vedeti, vedeti doamna? V-am spus eu ca legea asta va functiona doar cat e la putere
PDL si ca PSD o va schimba imediat ce va ajunge la putere?"

S-o crezi tu Pielene!

Eu am inceput sa mor cam pe la douazeci de ani.
De atunci tot mor in fiecare zi, putin cate putin.
De ce la douazeci?
Si fizic si sufleteste cam atunci incepe moartea, care nu este asa cum se zice un proces
brusc, ci unul lent, extrem de lent, uneori asa de lent incat te poti trezi mort (nonsens, nu?) si sa afli ca asta s-a intamplat demult.
Eu am observat acum asta dar stiu sigur ca moartea a aparut atunci.
In clipa in care inceteaza cresterea ta fizica incepi sa mori.
Dar nu asta e singura mea dovada.
Cand am descoperit imposibilul si ireversibilul, acela a fost momentul.
Pana la douazeci de ani nu exista imposibil si nu ma refer la inconstienta specifica varstei sau nestiintei ci chiar la posibilitatea certa ca un fapt ratat azi poate fi infaptuit maine sau in alta zi.
La douazeci de ani aflam ca daca pana atunci nu am facut performanta in ceva precum
sportul, muzica, baletul, anumite arte, dincolo de varsta asta e prea putin probabil sa se intample.
Apoi am inceput sa mor pic cu pic, odata cu fiecare revelatie.

Imi placea sa ascult ploaia si vantul, valurile marii, orice sunet scos de o pasare, fosnetul frunzelor calcate de piciorul gol sau resetele copiilor la joaca.  
Apoi am cunoscut muzica. De toate genurile. Am mers la concerte, am inceput sa inteleg alte sensuri ale sunetului, am invatat limbajul notelor muzicale si am trait emotia compozitorului sau interpretului.
Mi-am cizelat urechea, mi-am modificat simturile patrunzand noi valente ale sunetelor, neobservate de altii.
Cu cat patrundeam mai mult esenta lor cu atat voiam mai mult, voiam altceva.
Sunetele care m-au fermecat candva mi se pareau acum banale si neinsemnate.
 Traiam la un nivel superior al perceptiei lor dar ma urmarea angoasa ca dincolo de nivelul acesta e nimicul. Inca nu stiam insemnatatea nimicului. Ma obseda cuvantul rutina de parca rutina ar fi neaparat ceva negativ.
Am crezut ca perceptia mea e obturata de preaplinul acumulat initial si am inlaturat ploaia si vantul, valurile marii, orice sunet scos de o pasare, fosnetul frunzelor calcate de piciorul gol sau resetele copiilor la joaca, crezandu-le redundante.
Efectul a fost invers.
Am constatat tragedia.
Eram surd.
Odata cu ploaia si vantul, valurile marii, orice sunet scos de o pasare, fosnetul frunzelor calcate de piciorul gol sau resetele copiilor la joaca, mi-am lepadat auzul.
Auzeam doar un vuiet pe care nu-l intelegeam.
Acesta era nimicul.
Ma cufundam in neantul acustic, intr-un vartej infinit de sunete neintelese ce ma loveau dureros din toate partile si se spargeau de mine.

Nu mai vreau nimic, nimic, de parca opunand nimic nimicului as obtine anularea lui.
Sau daca tot trebuie sa vreau ceva in spiritul consuetudinii randuite de destin, ultima dorinta a unui condamnat, dreptul la o ultima tigara, eu vreau doar ce-a fost initial al meu:
 Ploaia si vantul, valurile marii, orice sunet scos de o pasare, fosnetul frunzelor calcate de piciorul gol sau resetele copiilor la joaca...

Nu avem nimc.
Nu tu obligatii, nu tu buna crestere, bun simt, nu posedam respect fata de munca, a altuia si a noastra, fata de batrani, fata de tineri, fata de celalalt sau de noi insine, ne-am pierdut rusinea, demnitatea.
Nu avem cei sapte ani de acasa, deveniti sase intre timp apoi asa cum inteleg acum cu noile reglementari din invatamant vor deveni cinci, patru, trei sau nu vom mai avea deloc "anii de acasa" iar lumea ne va spune "iti lipsesc cei 6 ani dela gradinita".
Nu avem clasa politica serioasa(sa nu ma contraziceti ca umplu pagina cu politicieni neseriosi) nu avem reprezentanti, nici macar sindicali. Nu avem strazi bune pentru ca nu le repara astia, nici curate pentru ca nu avem loc in masina si aruncam resturile direct in drum, nu avem spatii verzi pentru nu mai avem loc sa le punem iar cele existente ne costa de parca am fi plantat jungla Amazonului(vezi cheltuielile primariilor pentru spatiile verzi).  

Partea interesanta este ca din tot ce nu avem mai nimic nu ne dorim cu ardoare.
Ducem o lupta acerba sa scapam de toate indatoririle pe care intamplator le mai avem pentru ca exista un singur lucru pe care-l vrem cu totii: Sa avem drepturi.

Cum spuneam pe Twitter, norul asta scoate din somnolenta Guvernul amortit.
Ca sa vezi promptitudine guvernamentala, la Guvern s-a facut imediat o celula de criza.
Celula de criza facura acum si la Ministerul Mediului.
Urmeaza o alta la Ministerul Transporturilor, una la cel al Turismului si alta la cel al Sanatatii.
Probabil o sa se faca la toate ministerele, apoi la toate agentiile.

Ce prostie.
Norul asta a traversat toata Europa si nu a omorat o vrabie macar iar noi facem celule de criza.
Asta e singura criza din Romania care presupune instituirea uneie celule de criza?
Eu cred ca Guvernul Boc e speriat de presa, care da toata ziua stiri despre acest fenomen, pentru ca asta e meseria ei sa exagereze exagereaza importanta unor fenomene oarecum banale, iar membrii cabinetului fiind pusi acolo dupa alte criterii in afara de singurul normal, competenta, apleaca urechile spre televizor si tremura ca niste babe.

Intre timp pe televizoare isi dau cu parerea tot felul de specialisti la fel ca in orce alta situatie, cum era rapirea jurnalistilor sau ultimul cutremur din Romania.
E o distractie sa ii privesti.

Ce-ar fi Boc sa-ti iei baietii si sa treceti la chestii serioase?
Uite, de exemplu sa faceti o autostrada pana la Oradea, ca Base in loc sa foloseasca ce s-a construit in mandatele lui a preferat sa ia elicopeterul pana la granita ca apoi sa mearga cu masina in Polonia.

Mai jos am pus un film cu norul ucigas de cenusa vulcanica vazut de la mine de pe prispa :)  

Aaa... si pentru profesionistii de la TV. Asa se njumeste vulcanulul pe care evitati sa-l pronuntati si asa se pronunta:  Eyjafjallajökull

Nu-ti doresc sa mergi cu masina prin Bucuresti vineri dupa amiaza si mai cu seama sa te
indrepti catre o poarta de iesire, cum ar fi cartierul Militari.
Stiu si eu stradute laturalnice, stiu sa ma strecor intre doua masini cand apare un loc liber si nu imi e greu nici mie sa depasesc coloana si sa merg pe contrasens dar sa mergi in paralel un km cu cele doua benzi de circulatie, de fapt doar una, cealalta fiind linia de tramvai si sa ajungi fata in fata cu autobuzul care practic opreste facand o coada in spatele lui de 500 metri e culmea tupeului si nesimtirii.
Stii cum mi se pare mie ca gandeste unul care depaseste coloana in felul asta si apoi se
strecoara (sau incearca) in fata mea care am parcurs acel traseu in juma de ora?
"Tipule esti fraier, tu si toti aia din rand cu tine. Te-am facut!"

Sunt aproape convins(inca mai fac cercetari) ca cea mai veche meserie nu e cea de prostituata asa cum se tot afirma ci meseria de slugoi.
Inca din clipa in care oamenii care s-au tras din maimuta, precum si ceilalti, cei ce sunt urmasii Evei si ai lui Adam, au renuntat la solitudine a aparut si reprezentantul intereselor altuia.
In fiecare grup (cel putin doua persoane) unul este neaparat seful iar celalalt sau ceilalti executantii, unul creierul iar restul muschii, forta bruta, unul liderul iar altii supusii.
Lumea e plina de prosti care se ucid si sinucid in numele stapanilor, din cele mai vechi timpuri. Conducatori lasi stau in buncare sau in palate luxoase si trimit miile de soldati sa se ucida pentru interesele stapanului.

Ca sa vezi prostia maselor ce se ucid in numele altora mergi in istorie, la razboaiele religioase ori la un meci de fotbal din zilele noastre.

Acum in presa e o tema noua si anume lupta lui Base' cu greii PDL, cei din garda veche ce "nu au facut frumos" si pe care marinarul vrea sa-i debarce sau sa-i puna cu botul pe labe.

Chiar de-ar fi asa, ipocrizia si lasitatea ambelor parti este evidenta. Nimeni nu zice nimic despre celalalt de teama sa nu primeasca replica ce-ar trage la fund toata barca. In afara unor generalitati, nimeni dintre protagonistii principali nu acuza concret.
In schimb apar obedientii ce si-ar da si o mana pentru lider.
Oricum s-ar termina lupta liderii se pot dispensa de lacheii ce i-au slujit.
E drept ca si fanaticii religiosi sau microbistii se "se ucid" dar o fac in numele unei idei, oricat de prosteasca ar fi ea, insa in politica fanatismul gratuit (deci din prostie) se atenueaza spre varful piramidei, devenind fanatism cu pret.


Asteptam continuarea spectacolului incompetentei, furtisagurilor, aratatului cu degetul spre unii sau ceilalti, care spectacol daca n-ar fi pe pielea noasta ar fi unul destul de interesant.