O jurnalista americana de origine romana e nominalizata pentru Pulitzer.
Foarte bine, ne bucuram ca cineva cu origini romanesti e asa destept si mediatizat pozitiv.
Un cetatean roman impuscat ca suspect de pregatirea unui atentat impotriva presedintelui Boliviei nu mai e roman, ci ungur.
Ar trebui sa luam exemplu de la alte natiuni care isi asuma toti cetatenii, indiferent de ativitatea lor din afara tarii. Chiar daca unul e infractor americanii si-l iau acasa sa-l judece si nu-l lasa de izbeliste.
Asta cand se poate sa-l ia acasa, pentru ca dupa cate stiu, ziarista americana Laura Ling, sora actritei Lisa Ling, inca e inchisa in Coreea suspecta de spionaj

Noua ne place sa-i numim romani pe cei buni chiar si daca doar stramosii lor au fost iar pe ceilalti ce sunt infractori, desi au cetatenia romana in buletin, ii numim tigani, unguri, moldoveni, etc.

Via  Dragos Bucurenci
Si tu poti ajuta popularizand acest video pe blogul tau.

Cine se mai uita la TVR in ziua de azi?
Doi batrani nostalgici si trei tarani care nu prind "antenele"?
Wall-street zice ca "Televiziunea publica a incheiat anul 2008 cu un deficit de 54 mil. lei"
Asta inseamna ca toti banii din publicitate si din abonamente s-au dus pe apa sambetei.
Ce nevoie avem de "sidexul" asta media?
Duca-se in proprietatea vreunui administrator actual, s-o eficientizeze, sa incaseze profit dar si sa plateasca pagubele din buzunarul lui.
Pentru cele cateva emisiuni bune de pe "cultural" sau de pe "doi" nici nu merita tinut mamutul asta care traieste conectat la aparate, "aparatele" fiind evident banii publici.
Daca am otevizat si cancanizat toata media pentru ca asa vrea poporul setos de sange, scandal si prostie, chipurile, iar anormalul a devenit cotidian, televiziunea publica poate fi numita TVRF (Televiziunea Romana Futila) si mentinuta doar ca nume toate activele si pasivele trebuind sa fie impartite intre directori, directorasi producatori si administratori.
Macar de-ar avea un site mai vizitat insa nici aici lucrurile nu stau bine, tvr.ro avand 11 000 unici iar realitatea.net de zece ori mai mult.

Laudabila initiativa edililor de la sectorul 1 de a pune acele panouri dotate cu pungi si instructiuni.
Ca stau mai mult goale acele rezerve pot fi doua explicatii.
Sau trei.
Ori edilii sunt nepasatori, netinand cont de rostul acelor cutii ci le-au pus doar ca asa au vazut ei pe afara.
Ori avem mai multi caini decat pungi.
Ori cetatenii cu sau fara caini iau pungi mai multe decat au nevoie, "ca nu strica".

Urmeaza ca si pentru acestia de jos, din sectorul lui Vanghelie, sa fie montate puncte cu rezerve de pungi ca in sectorul 1.
Si ar mai fi ceva: Pentru oamenii care-si fac nevoile pe unde apuca cine asigura pungile de rigoare?

Unii nostalgici precum Gabriela isi rascolesc amintirile pentru a mai gasi crampee din  
bucuria copiariei, pentru a trai senzatiile acelor vremuri inchid ochii si incearca sa-si
aminteasca sunete si mirosuri, voci si adieri de vant.

Eu ma pot considera un norocos ca am privilegiul de a putea trai pe viu amintirile lor si ale mele.
Casa din imagine nu e casa copilariei mele dar poate fi a maturitatii mele. Seamana foarte
mult cu cea in care m-am nascut dar aceasta e a prezentului de cate ori am timp sa ajung
acolo, unde nu e electricitate, unde apa e luata de la izvorul din gradina, ouale din cuibar, laptele de la cele cateva oi si capre iar painea, cand nu ai chef sa mergi pe drumul extrem de lung si prost, o poti prepara in cuptorul din curte, ma simt ca in copilaria mea.  
Acolo vecina imi e padurea ce inconjoara totul iar faptul ca drumul ala e ingrozitor de prost e o binefacere pentru ca tine la distanta "progresul" si "civilizatia".
 Daca stie cineva cum miroase o padure de salcami infloriti, cum miroase o livada de meri
sau fanul cosit proaspat, isi poate inchipui un pic din starea mea.    

 Casa asta ma duce in timp, pe vremea cand eram copil, iar sarbatoarea Pastelui nu putea
fi intrecuta ca emotie si dorinta decat de asteptarea tatalui meu care lucra departe si venea la cateva saptamani sau luni acasa. De Paste eram imbracat cu cele mai frumoase haine. Imi amintesc de unii ani in care era foarte frig iar eu preferam sa merg pe afara la ciocnit oua cu copiii, imbracat mai subtire pentru a-mi etala hainele noi si frumoase altfel acoperite de paltonul gros si lung. Traditia era ca oul spart sa revina celui ce l-a spart astfel erau ani in care caram toate ouale afara lasand gol cosul de rachita in care erau puse dar erau si ani cand mai umpleam unul.
Oricum mama avea o rezerva si nu-mi lasa mie totul la discretie.

Casa din imagine sau din pozele de aici e a matusii mele din Valcea, e casa invecinata cu biserica de lemn pe care am aratat-o ieri.
Langa casa asta veche este si una mai veche in care a locuit mama batranei mele matusi.

Ce bine e cand asemenea lucruri mai pot fi conservate cumva, cand poti retrai sarbatorile in decorul copilariei. E un fel de tinerete fara batranete.
 
Va urez Paste Fericit vizitatorilor!

Susan Boyle, noua descoperire a Britains Got Talent, a avut doar un pic de noroc sa fie remarcata pentru ca talentul ei putea fi observat si cu zece ani in urma cand si-a pus vocea pe un disc scos in scop caritabil in doar 1000 de exemplare.
Acum vedeta ajunsa celebra, beneficiind de aproape 30 milioane de vizite in doar 10 zile pe Youtube, are viitorul artistic asigurat.

Amanunte aici.

Iata biserica la care mi-as dori sa merg in noaptea de Inviere dar la care nu am sa pot merge pentru ca e prea departe de locul in care sunt de Paste.
Altfel merg la acea biserica de multe ori fiind la doar 100 de metri de casa matusii mele din Valcea.

Candva ma duceam la Mitropolie sau la Casin dar acum nu mai ai loc acolo de snobimea bucuresteana si de politicieni.
Stiu si ei ca e presa prin zona si nu strica o poza sau o filmare in asemenea moment.
Alte poze cu biserica din lemn.
 

Am vazut zilele trecute un film mai vechi ce a dat mult de lucru imaginatiei mele.
Filmul nu e o capodopera insa tema, una ce pare a friza absurdul, e cat se poate de
verosimila in anumite conditii.
Pe scurt, un grup de de barbati si femei plus un bebelus se aflau pe un yacht in mijlocul
oceanului. La un moment dat ei sar toti in apa sa inoate uitand sa lase scara. Bebelusul
ramane in cabina iar absolut toti adultii in apa, in imposibilitatea de a urca pe vas, riscand sa moara de sete, foame, frig sau din alte motive co riscand acelasi lucru naputand primi ajutorul cuiva.

Nu am fost confruntat cu situatii de viata si de moarte insa am fost de multe ori in situatii aparent fara iesire.
Imi amintesc o situatie in care mi-a iesit o planetara (o piesa care invarte roata) de la Dacia in mijlocul padurii, departe de vreo asezare umana, neavand cu mine nici bagaj de cunostinte mecanice nici cine stie ce scule iar telefonul avand semnal zero.
M-am chinuit cam 6 ore sa o fixez la loc, mai mult dupa intuitie decat din cunoastere, dintre care vreo doua ore in bezna, neavand decat farurile masinii care luminau in cu totul alta parte decat aveam eu nevoie.
Nu puteam pleca nici dupa ajutor pentru ca aveam bagaje prea multe destul de valoroase.
In plus nici nu stiu daca nu ma rataceam in acea padure, pentru ca la fiecare cateva zeci de
metri erau bifurcatii ale drumului iar pe drumul pe care-l cunosteam nu aveam sanse sa
gasesc vreo persoana decat dupa multi kilometri.

O alta situatie fara iesire, de data asta chiar absurda, mi s-a intamplat in mijlocul orasului.
Aveam o intalnire de afaceri cu cineva la intrarea intr-un parc, la ora 14.
Am plecat mai devreme si pana sa ajung am constatat ca mi-a murit telefonul.
Nu era important daca nu imi trecea prin minte cat de superficial am fost scapandu-mi din
calcul faptul ca parcul ala foarte mare are vreo patru intrari. Numarul persoanei era in
memoria telefonului descarcat iar eu a trebuit sa fac ture cu masina vreme de vreo 20 minute in jurul parcului intre cele patru iesiri pentru a o nimeri pe cea buna. Norocul meu ca persoana a venit mai devreme cu cateva minute.

Am mai patit o alta chestie ciudata cu masina.
Eram la prima plecare in strainatate si dorind sa merg la un magazin am parcat langa un pod pe malul raului care strabate orasul.
Din magazin in magazin "mi-am pierdut busola" iar in graba mea nici adresa locului unde am parcat nu am memorat-o.
Astfel am cautat trei ore masina de-a lungul raului, care rau am descoperit ulterior ca se
impartea in nu stiu cate canale, fiecare avand o gramada de poduri pe el.

Despre OPC, acest organ de control ce-ar trbui sa fie in sluja cetateanului, nu auzim decat
de Paste, de Craciun si foarte rar in preajma unor alegeri.
In rest el nu exista.
Acum ca seful OPC din Arges e cam arestat, nevinovat desigur, atras in capacana de
mituitorul Penescu, prin zona Arges mieii vor putea fi vanduti si fara protectia Protectiei
Consumatorului.
Ieri erau pe la Piata Rahova cinci politisti in civil cu doi saci negri de tigari fara
timbru, cele de contrabanda. Ce apucasera si ei sa confiste de la primul chiosc controlat ca restul, absolut toate, erau cu lacatele puse in 2 minute.
Degeaba bateau politistii la geamurile chioscurilor ca vanzatorii erau plecati.
E ca in filmele cu prosti aceasta actiune a politiei la tigarile de contrabanda.
Acele chioscuri din piata patronata de Nicolae Paun, care e parlamentar daca nu stiti, iar
piata lui, un imens complex plin cu chioscuri unde evaziunea e imparateasa, ocupa ilegal o
strada.
Am mai scris eu despre asta.
Deci chioscurile inchiriate legal de la un intreprinzator ilegal au o evidenta la administratia complexului daca cineva chiar voia sa stie pe cine controleaza, amendeaza sau aresteaza.
In fond de ce nu puteau intra politistii cu mandat in acele chioscuri?
Sunt pline de tigari de contrabanda si orice pustan mucos din zona stie asta.
Dealtfel ele stau intinse pe taraba toata ziua si nu ascunse iar la numai 300 de metri e
sectia de politie.
Ce fac politistii?
Pai au trebuti mai importante, anume sa haituiesca trei batrane ce vand zarzavat pe marginea trotuarului, ocolind in schimb sutele de ambulanti fara vreo autorizatie sau acte pe marfa.

Acel OPC despre care vorbeam a avut nume ilustre si mascarici de mare notorietate in frunte.
Era o domnisoara batrana acum cativa ani, care semana la comportament cu femeile gardian. O doamna Varcolici (mai bine o numeau varcolaci), a mai fost celebrul Piedone, penibilul primar al sectorului 4 dar a fost si o alta doamna, dar nu de fier ci de plumb, Rovana Plumb, acum membru marcant PSD.
Pe la politia sanitara era o domnisorica taare rea ce taia in carne vie in fata camerelor,
una Narcisa.
Politia Economica si Garda Financiara exista doar pe hartie ca in marile centre comerciale nu e nici picior de asa ceva.
Daca astia si-ar face datoria noi am trai mai bine decat elvetienii cu banii incasati din
confiscari si amenzi dar asa decat sa traiasca tot poporul ca elvetienii mai bine unii dintre noi(ei) ca printii sauditi.  
Toti astia apareau si aparau cetateanul numai in preajma sarbatorilor, cand agitatia era
mare, spagile pe masura si televiziunile ii puneau pe sticla.
Amendam zece comercianti si trecem cu vederea o suta, care  suta cotizeaza, dar nu la
bugetul statului ci al smecherilor.
Te apuca greata cand vezi circul facut in piete de catre organul de control impotent.
Oare  astia au mobilizat toti mascatii pentru vedetele fotbalului romanesc de nu au cativa
si pentru a face ordine in Obor?
Eu nu m-as supara daca maine Piata Obor ar fi incercuita si controlata la sange. Pastrand
proportia cam de cati mascati ar fi nevoie acolo daca la Becali s-au dus vreo cincisprezece?