Oare moldovenii de dincolo de Prut au capsunari?
Ma refer la denumirea peiorativa cu care sunt etichetati cei plecati la munca in strainatate. Nu cred sa mai fie vreo tara sau mai bine zis presa din vreo tara, care sa-si numeasca jignitor tocmai pe cei care pun umarul la economia tarii dar in schimb sa pupe in fund(fund?) toti mafiotii locali, toti escrocii si devalizatorii tarii, in functie de actiunile pe care le detin la publicatia pe ogorul careea lucreaza ziaristul. Nici nu e nevoie sa exemplific fiindca orice ziar ai lua sau orice post radio sau tv, daca verifici actionariatul si patronatul trustului mama, poti intui foarte bine ce persoane nu vor fi niciodata vorbite de rau in acea publicatie sau pe acel post tv. Desigur ca aceleasi persoane imune, pure si cinstite sunt aratate cu degetul de celelalte publicatii sau posturi concurente ai caror patroni sunt evident aratati cu degetul aici. E o bulibaseala si o prosteala a cititorilor sau telespectatorilor, care te scarbeste.
Eu as spune ca acesti ziaristi sunt adevaratii capsunari ai Romaniei pentru ca ei culeg capsunile de pe pasunile (fac si rime...)patronilor neglijand copiii lor si ai celorlalti, parintii lor si ai celorlalti nescriind despre dramele din tara generate de alti factori decat mult hulitii capsunari .
Calculele spun ca lucratorii din strainatate au adus Romaniei 7 miliarde de euro in 2007. Bani curati, bani adevarati, pe hartie nu calcule contabile aduse din condei. Se spune ca numai de Craciun au intrat in Romania euro cat au intrat in Republica Moldova in tot anul trecut, adica un miliard de euro.
Iar presa romana ii face capsunari pe acei oameni si scrie sau filmeaza reportaje lacrimogene despre copiii parasiti in tara de parintii lor plecati la munca, despre copiii carora nu le lipseste nimic decat dragostea parinteasca, dar nu scrie presa despre ceilalti copii ai caror parinti au ajuns pe drumuri datorita marii impartiri a avutiei nationale intre patronii lor( ai ziaristilor, pentru ca fiecare afacerist bengos din tara si-a tras si un ziar sau un post tv). Copiilor cu parinti plecati nu le lipseste decat dragostea parinteasca iar pentru cei saraci cu parinti acasa dragostea parinteasca e singura avutie. Ce bine ar fi daca ar putea sa fie hraniti, imbracati, scoliti, doar cu dragostea parintilor, doar cu faptul ca parintele e fizic langa ei.
Suntem un popor tare ciudat, niste oameni care in loc sa fie uniti intru binele tuturor ne unim pentru a ponegri si murdari pe-ai nostri.
Incepusem textul cu intrebarea despre moldoveni pentru ca faceam o comparatie. Comunitatea moldovenilor din Italia e foarte mare proportional cu populatia Basarabiei si sunt orase unde 90% dintre vorbitorii de limba romana( da Voronine, Limba Romana:)) ) sunt moldoveni.
Nu fac atatea rele precum romanii nostri. Nu ies in fata in mod negativ asa de mult. Nu se formeaza comunitati bazate pe structuri mafiote cu sefi, cu reguli interne, cu politie interna si altele, care sa atraga atentia italienilor asupra lor. Si ei isi aduc in Italia neamuri, vecini, prieteni, insa e parca altfel comportamentul lor decat al romanilor din centrul Italiei. Se stie ca tonul face muzica iar in orasele nordice legea e aplicata cu mai multa strictete decat in Roma.
Cand au aparut prin Italia tinerii aceia cu "dragostea din tei" toata comunitatea moldovenilor i-a sustinut si a atras atentia italienilor asupra pustilor, care fie vorba intre noi, cantau de tot rasul. Avand sustinere din partea conationalilor au ajuns unde au ajuns. Acum au ajuns de unde au plecat(muzical, nu material).
Acum ca la Roma a iesit primarul de extrema dreapta tocmai ajutat de mesajul xenofob, va incepe iarasi prigonirea romanilor. Stiu ca mesajul e adresat infractorilor dar sunt convins ca infractorii se vor descurca in continuare iar oalele sparte le vor plati ceilalti, cei care au familii la scoala, care au serviciu si afaceri, care au credite la case ori masini. Discriminarea va fi asa de fatisa incat te va da afara de la munca doar pentru ca esti roman.
Preventiv.
Un idiot a violat o tanara africana. Credeti ca era o problema asta pentru italieni?
Au inceput ei sa apere drepturile africanilor asa de tare? Cine merge in Italia sa viziteze locurile cu prostituate sa vada sclavele in toata splendoarea lor protejate de carabinieri nu sa nu fie violate ci sa nu plece fara dea obolul.
Fata aia era o fiica de diplomati si italienii au impuscat doi iepuri; au aplanat un scandal diplomatic si au castigat ceva alegatori cu vederi xenofobe sau fricosi pentru securitatea lor.
Nu se aplica legea in Italia sau nu se respecta? Unul a facut puscarie doar pentru ca s-a uitat la o femeie ce statea in tren in fata lui intr-o pozitie provocatoare. Deci nu de aplicarea legii duc ei lipsa pentru ca e aplicata si cu exces de zel deseori ci de credibilitate in fata electoratului tot mai saracit si speriat de ziua de maine.
Mai platesc oale sparte romanii cinstiti din Italia si pentru ca un tanar idiot a intrat intr-un triunghi amoros cu o familie de batrani perversi. Nu a furat, nu a talharit dar a ucis pe unul sau pe amandoi, ca inca nu se stiu faptele cu precizie.
Minister de externe nu avem care sa sustina cauza romanilor cinstiti ce sunt numiti capsunari si care aduc bani tarii, asa ca va trebui ca in continuare  acestia sa inghita in sec, sa tina capul in pamant si sa aduca euro la bugetul dus catre faliment de o clasa politica handicapata.
De ce nu se revolta Mutu sau Chivu ori vedetele noastre feminine ce si-au facut renume prin Italia?
De ce nu se iau de piept cu cretinii care confunda Romania si romanii cu trei tigani nomazi( au si italienii destui tigani cu rulote, in loc de carute)  si trei infractori? Cati italieni au fost expulzati cand mafiotii faceau crime prin Romania sau cand cretinul acela a omorat o familie intreaga in Chitila?
In 2008 cred ca bugetul va fi alimentat de romanii din afara cu o suma dubla si iar se vor lauda guvernantii cu cresterea economica, iarasi vor fi numiti capsunari de catre ai lor si infractori de catre italieni.
Sa va fie rusine tuturor celor ce puteti atrage atentia xenofobilor ca nu Mailat si ceilalti sunt romanii ci aia pe care presa ii numeste jignitor  capsunari.

Facem planuri si iarasi planuri
La nastere suntem goi din acest punct de vedere.
Apoi descoperim sau invatam ca planificarea.
Si facem planuti pe termene mici inca de la varste fragede. Maine ma joc cu Gigel poimaine ma duc la bunica si cu cat inaintam in varsta apar planurile
 mai elaborate mai complexe si pe termene din c ein c emai lungi.
Aplicam aceasta invatatura in tot ce facem. Absolut tot. Ne revolta cand ceva se intampla neplanificat.
Nu ne plac surprizele. Nici macar cele placute pentru ca ne dau peste cap planurile. Daca te suna cineva acum in clipa asta si-ti spune ca ai castigat o

excursie undeva, sa zicem Franta sau in China, cu conditii exceptionale, totul inclus dar conditia e sa pleci imediat? Adica intr-o ora.
Acum cand scriu imi amintesc de faptul ca era la tv o astfel de emisiune (nu stiu cat de regizata era ca mai toate astea sunt suspecte de a fi regizate macar un pic) si imi amintesc agitatia celor surprinsi de norocul ce a dat peste ei.
Exact ca in viata.
 Deci revenind la surpriza. Daca vei primi vestea asta cate motive vei gasi sa nu pleci?
Muulte.
Nu are cine sa stea cu copilul de 16 ani, nu are cine sa pregateasca sotului sau sotiei micul dejun sau cina, ai examene, ai lucrari ce nu suporta amanare, un interviu important, programare la dentist sau la ginecolog, vine soacra in vizita, ai teza...
O intrebare dura.
Daca patesti ceva, un accident, se opreste lumea in loc?
Nu. Insa va trebui sa refaci toate planurile atat tu cat si ceilalti cu care interactionezi.
Acumulam atatea planificari pe termene mai mici, de la o ora sau o zi, pana la o saptamana, luna, an, sau chiar planuri pe zeci de ani(plata unei case).
Suntem niste masini ce-si autoplanifica viata.
Nu spun ca se poate renunta la planuri dar se pot reduce, se poate amplifica spontaneitatea si se poate gusta intamplarea.
Nimic nu e mai relaxant pentru mine decat o hotarare luata la secunda, in ciuda a un milion de motive contra ei, de a iesi undeva, de a face o nebuinie,  de a placa sau nu pleca din casa, de a dormi o zi intreaga sau a face o noapte alba.
Cand ai totul planificat cu strictete parca si viata ta are un curs previzibil. Nu stiu cum te simti tu dar eu nu vreau sa stiu cand ma insor, cand fac
 primul copil, cand renunt la scoala sau cand incep alta, cand ma divortez sau ma reimpac cu prima sotie si nici cand mor nu vreau sa stiu.
Ar fi banala viata mea daca as sti astea toate. Ar fi ca vizionarea unul film deja vazut de zece ori (sunt si filme ce pot fi revazute cu placere dar nu multe) sau povestit in amanunt de catre cineva. Daca stii cartile celui cu care joci nu mai are farmec jocul si nici scrisoarea al carui continut il stii nu iti mai da vreo emotie.
Deci planificam, planificam intr-una pana la anumite varste si mereu se schimba planurile in functie de fatorii variati. Cand nu ne ias planurile dam vina pe destin dar cand ne ies ne laudam pe noi insine pentru intelepciune sau inteligenta. De pe la saizeci de ani planurile incep sa fie mai reduse iar termenele mai mici. Nu se mai fac planuri pe treizeci de ani. Incep sa reapara in viata noastra planurile pe termen scurt planificarea de la un an la altul sau de la luna la luna. Mergand mai departe renuntam la toate planurile nerealizate pe care le-am transformat in vise si ne bucuram de fiecar edimineata in care ne trezim. Aud multi batrani spunand: nu ma mai ia moarta aia odata?
Sau: daca mai apuc Pastele e bine, ori: cine stie daca maine ma mai scol?
Toate vorbele astea ar trebui sa ne treaca prin gand tuturor. Ele trec foarte des varstnicilor pentru ca la ei probabilitatea sa se intample e mai mare insa niciun calcul matematic nu ne asigura ca nu vom fi noi una dintre putinele victime ale destinului.
Oamenii pe parul de moarte sau de varsta inaintata nu mai au planuri. Sau planurile lor au termene asa de scurte incat se intampla aproape in acelasi timp cu clipa prezenta. De ce e nevoie sa ajungem acolo pentru a trai clipa?
Bine ar fi sa vedem altfel trecerea timpului inca din tinerete.
Stia el Horatiu ce zice in oda  Ad Leuconoen cand se referea la "trairea clipei"

Ce alegem noi de fapt? Il alegem pe cel mai potrivit pentru postul de primar fie el de sector sau capitala?
Nu cred.
Potrivit in viziunea mea nu e acelasi lucru cu cel din viziunea ta.
 Eu poate vreau barbat, tu vrei femeie, eu vreau bucurestean ca e de aici si stie, tu vrei provincial ca e mai serios si mai harnic,
 eu vreau profesionist tu politician, eu  vreau unul mai cult care sa ne poata reprezenta fara a ne face de rusine, tu vrei unul din topor dar care sa stie ce cu ce echipa lucreaza, eu vreau unul care a mai dat piept cu administratia si care deja si-a facut suma deci nu se mai linge pe degete, tu vrei unul ne pervertit care sa tina cu alegatorii, eu unul mai in varsta pentru ca e mai intelept, tu unul mai tanar pentru ca cei varstnici sunt comunisti pana mor...
Nu ne putem pune de acord dar asta nu e cea mai mara problema a noastra, a alegatorilor. Problema e ca nu alegem primarul dupa dorintele noastre.
Discursul e identic la toti ca mesaj doar ca imbracat in alt vesmant. Noi nu-l votam pe cel mai bun ci pe cel mai smecher, pe cel ce stie cel mai bine cum sa spuna ce vor urechile noastre sa auda, pe cel ce promite exact ce stie ca noi vrem dar el in veci nu va facea, pe cel ce e mai bataios si ne  incanta cu tavalirea prin noroi a adversarului.
Tare as vrea sa vad si eu unul care sa spuna sincer dar hotarat, precum Spirache din Titanic Vals:
VA ROG SA NU MA VOTATI!
Ca timiditate si onestitae il vad pe Diaconescu in rolul lui Birlic insa cine stie ce fata urata ii va dicta partidul sa prezinte alegatorilor.
 Romanuul asa vrea. Un luptator nu o momaie.
 Unul ca Piedone sau ca Bodu personaje ce au facut destula galagie in mass media, dar atat. Nu au facut niciodata nimic decat circ.
 Vad ca deja a inceput spectacolul, cu scoaterea lui Oprescu din cursa. 

Intr-un discurs de la lansarea candidatilor pentru posturile de primari Codrin Stefanescu a zis cam asa:
Zilele acestea nu atacam(sau nu lovim) pe nimeni dintre contracandidati pentru ca e saptamana mare si sunt un bun crestin.
 Ma uitam zambind la tv si ma gandeam: cata ipocrizie poate exista pe lumea asta!
 Unii dintre noi cred ca ii obliga cineva sa fie credinciosi sau o fac pentru a fi la moda?
Acum e la mare moda printre politicieni sa fii cat mai avlavios, sa faci cruci uriase in bisericile unde esti nelipsit cand stii ca e multa lume
dar in care te-ai fi putut duce sa te rogi in liniste cand nu e nicio sarbatoare televizata.
Deci in Saptamana Mare nu injuram, nu atacam, nu lovim pe nimeni, dar dupa Invierea Domnului... sa te tii.
Dumnezeu e ingaduitor si spune: Codrine daca tu ai fost cuminte in Saptamana Patimilor si nu ai facut rele inainte de Paste, fata de mine ti-ai facut datoria. Acum urmeaza sa ti-o faci fata de partid. Poti sa scuipi, sa injuri, sa murdaresti si sa lovesti in voie!

Nu am nimic cu personajul in cauza insa e primul exemplu care mi-a venit in minte.
Oare oamenii astia sunt Crestini Ortodocsi la fara frecventa?

Cunosc vreo zece taximetristi mai bine, cu vreo doi am copilarit iar cu unul sunt amic de multi ani. Luati asa ca individ fiecare taximetrist e unic. Unul e mai inteligent, altul mai prost, altul mai agresiv, unul moale si fricos, altul curvar, altul hot, unul mai murdar, altul manelist iar altul foarte cult (sunt meandre ale vietii care te pot duce uneori si la volanul unui taximetru chiar daca asculti Chopin nu Guta si citesti Immanuel K. nu Sandra Brown). Manifestarile si comportamentul lor cind sunt luati separat sunt extrem de diferite fata de cele de grup. Sunt precum microbistii, daca vreti. Si acolo se afla toate felurile de oameni insa isteria colectiva ii transforma int-unul; dusmanul adversarului. Mentalitatea grupului e total diferita de cea a individului.
Vorbesc despre taximetristi inspirat de o stire de prin ziare in care e relatata o agresiune a unui taximetrist asupra unui politist. Pentru mine politistul roman nu e o persoana respectabila ca si cea din romanele copilariei (mancam pe paine literatuira politista pana la o anumita varsta. Cred ca epuizasem tot la vremea aia pe la noi) omul ala integru, inteligent, sfatos, fara agresivitate, cu intelegere fata de tot ce se petrece in jurul lui, care nu avea niciun pic de ingaduinta pentru infractori, care infractori desigur nu scapau vreodata de mana lui lunga. Politistii nostri cu grade inferioare sunt in mare majoritate aroganti si pusi pe spagi iar cei cu grade mari din posturi cheie nu ajung niciodata la puscarie chiar daca sunt dovediti ca infractori, pentru ca nicio instanta nu da o hotarare in sensul asta. In cazul in care ajung in instanta. Au fost o gramada de nume mari in vizorul presei si justitiei in timp.
Revenind la taximetristi cel mai tare ma deranjeaza solidaritatea lor in imprejurari ciudate. Faptul ca autoritatiler sunt mai tolerante cu ei le-a indus ideea ca sunt o forta ce nu se supune reguluilor muritorilor de rand participanti la trafic si la viata orasului. In trafic ei, taximetristii, sunt catastrofe. Se baga fara semnalizare, fara discernamant, pe unde apuca, taie fata, opresc cand si unde nu te astepti, iar colturile intersectiilor sunt incurcate de ei. Pe mine daca ma vede politistul ca doar opresc acolo un minut ma amendeaza insa taximetristii stau cu orele opriti, de cele mai multe ori pietonii ocolindu-i. Asta e doar unul dintre faptele neplacute pentru ca nu e cel mai grav. Asa adunat gasesti multe, de la fumatul in masina cu clientul si ascultarea manelelor la maximum, la vocabularul trivial, tinuta neglijenta si comoditatea aroganta. Nu ai sa vezi foarte des un taximetrist care in clipa in care a oprit langa tine sare din masina sa-ti puna bagajul in portbagaj sau invers la coborarea sa-l scoata. Acum cativa ani erau enorm de multi insa  acum activand majoritatea in cadrul unei firme de taxi autorizata, sunt mai putini, dar mentalitatile nu s-au schimbat. Spiritul de turma degenerand in agresivitate incontrolabila de catre autoritati e cea mai grava dintre devierile de la comportamentul civilizat al taximetristilor. Se iau la bataie in trafic cu alti soferi si uneori vin cu zecile de masini pentru a rezolva ei conflictul si nu autoritatile indreptatite. Cate cazuri nu erau prin Bucuresti acum vreo 4-5 ani cand grupuri de taximetristi se bateau cu grupuri de intelopi. Stiu situatii in care au fost conflicte directe cu politia transformate in adevarate manifestatii de strada.
 Interlopii au slabiciune pentru taximetristi fiindca ca ii pot folosi la orice: la furturi, de exemplu, multi se duc cu taxiul.
Vrei o curva?
Taximetristul stie toate locurile unde poate fi gasita sau te poate servi cu un numar de telefon.
Vrei un telefon de fitze la bani putini?
Un casetofom auto, un navigator sau dvd auto?
Hotii se duc intai la taximetristi cand au ceva "marfa". Ei stiu ca acolo se poate vinde repede un produs, chiar daca pe bani putini.
 Vrei droguri?
Direct la adresa te duce omul.
Nu mai spun de "rechinii" de la gara sau de mafia de la aeroporturi.
 Eu cred ca si la noi breasla asta ar trebui reformata precum in alte locuri europene.
Taximetristii nostru nu sunt diferiti fata de cei londonezi sau parizieni insa au prea putine indatoriri si prea multe drepturi. Prin oraselele mai mici din occident rar vezi cate un taxi pentru ca acolo fiecare are un mijloc de transport propriu; masina, bicicleta, scuter, dar mai e transportul in comun extrem de ieftin, civilizat, curat si precis ca orar.

Si nai au taximetristii romani niste presturi flexibile in functie de masina, firma, client, ora, situatie, aparat de taxat, de te doare capul.     
 

 au pus stăpînire pe site-urile ziarelor,
 pe forumuri,
 pe bloguri
buricul pămîntului,
 celebri,
dar anonimi,
 cum microbii invadează aerul,
sînt cei mai deştepţi,
sînt  nickname-urile care au întotdeauna ceva de spus,
pe orice temă, 
în orice domeniu, 
ştiu să înjure, 
ştiu să-şi bage,
  sînt ca nişte căpuşe
 sug sîngele tuturor autorilor
  sînt paraziţi,
 parameci
şi ameobe
sînt ca nişte gîndaci
 îţi intră în sintaxă
 şi o analizează,
 îţi intră în viaţa personală,
 îţi intră în pat
 şi în fund dacă e cazul,
îţi intră în suflet
şi-n aşternuturi,
 intră peste tot şi peste toate,
 peste toţi şi pretutindeni,
 sînt nişte frustraţi care se masturbează pe întuneric
  se comportă ca nişte violatori fără chip,
 fără nume,
  fără identitate,
 fără faţă
 le citeşti printre rînduri ejacularea precoce,
 suferă ca nişte cîini că numele tău e acolo,
că ei nu sînt noi,
 că nu pot să spună niciodată eu atît timp cît ei sînt nimeni,
 nu sînt în stare,  să-şi asume ceea ce spun,
 ceea ce fac,
 ceea ce simt,
 ceea ce scriu 
ceea ce sînt,
 anonimatul care li s-a lipit de piele,
 de trup, 
pe cît se dau de curajoşi,  pe atît sînt de laşi,
speriaţi de lume de viaţă,
 sînt anonimii celebri ai mizeriilor cotidiane,
  sînt anonimii celebri ai meschinăriilor de tot felul,
sînt anonimii celebri ai invidiilor generale,
sînt anonimii celebri ai tuturor frustrărilor,
 anonimii celebri...

Brrrrr....
Ti se face pielea de gaina cand citesti asta si aici sunt doar spicuiri insa tot textul suna ca un descantec, ca un blestem.
Nu stiu ce l-a suparat atat de tare pe Marius Tuca pentru ca nu am vazut pana acum o dezlantuire mai violenta la adresa cuiva din lumea virtuala, la adresa unui anonim.
Cine poate crea atatea prejudicii unui ziarist ca Marius Tuca incat sa-i dedice un asemenea editorial?
Atata energie si risipa de cuvinte violente ar fi putut fi pusa in slujba caracterizarii politicienilor nostri
 hotilor
 talharilor
 violatorilor
 criminalilor
 celor care au furat tara asta si au impartit-o intre ei...

Daca ar exista oamenii astia cu adevarat ar fi groaznic de °trait° pe internet.
Ma intreb cine a invadat lumea cui? nickurile sau numele? anonimii sau celebrii?
Cine e proprietarul internetului si cine are drepturi mai multe de a se exprima acolo?
Ajungem iarasi la discutia aia cu mult zgomot pentru nimic.
Or fi doi idioti sau o suta care chiar fac mizeriile pe care le descrie Marius Tuca insa nu vad chiar atata armata de anonimi distructivi si otraviti.
Ma tem ca anonimii care chiar deranjeaza nu sunt anonimi ci sunt persoane prea cunoscute, nume ce nu sunt create de politica sau de presa ci de internet.
 Internetul e populat de milioane de anonimi insa nu vad eu armata asta de nickuri  manifestandu-se ca lacustele si distrugand nume din viata reala.

 
Tare as fi curios sa aflu radacina acestei explozii de furie.

A fost arestat tanarul care a spart serverele eBay aducand un prejudiciu de 2 milioane de dolari.
Dupa felul in care a lucrat el sau in care a evoluat activitatea sa infrationala putem trage concluzia ca nu e un hacker profesionist ci un tanar pasionat de computere care a gasit slabiciunile din protectia eBay.
Nu pot crede ca un singur om poate sa se plimbe de capul lui prin hardurile cu secrete extrem de valoroase ale celui mai mare sit de licitatii.
Acolo sunt protectii de milioane de dolari, facute de firme de milioane si intretinute de salariati care primesc milioane. Nu te poti plange ca un copil mic ascunzand ineficienta sistemului tau de securitate si aruncand vina doar pe un anonim care s-a dovedit a nu fi chiar anonim.
Oare un tip care fura prin diferite mijloace 2 milioane de dolari insa se copilareste discutand pe forumurile interne cu angajatii eBay lundu-i peste picior, care vinde pe net un program ce exploateaza tocmai vulnerabilitatea Ebay si isi da datele reale de contact cumparatorilor,  poate fi considerat un profesionist?  Nu stia el sa folosesca proxy sau unul dintre sutele de programe ce cloneaza IP-uri, ce trimit cautatorii prin Asia asa cum fac pana si  phishingurile alea de doi lei de pe siturile fictive?
Seamana mai degraba cu un tip care mi-a gasit usa deschisa de la casa , a furat si el ce i-a picat in mana, maruntisuri, apoi a inceput sa dea telefoane cunoscutilor mei prezentandu-se drept persoana mea.
Esti in stare sa treci de un sistem ultrasofisticat (zic ei dar cine dracu" ii mai crede acum?) de protectie, poti face un program care sa faciliteze folosirea acelei brese tuturor utilizatorilor lui insa nu stii ca e la minte cocosului ca daca iti dai datele reale pe net cand furi, dai de belea?
Pana si numele "vladuz: era numele lui mic Vladut.
 Cati vladut milionari in dolari si utilizatori de computer trebuiau sa verifice astia pana sa ajunga la el? Nu e nici macar un pustan pentru ca in aceasta bransa a spargatorilor de servere la douazeci de ani esti batran.
E clar ca protectia aia de care se face atata caz e una extrem de simpla, e clar ca cineva mananca multi bani degeaba pe la eBay si ca pierderile suferite odata cu lovitura de imagine nu pot fi imputate lui "vladuz" ci oamenilor ce se ocupa cu securitatea sitului.
Nu sunt ei politistii internetului asa de buni in a prinde infractorii informatici ci sunt destui infractori prosti.
De ce nu ii prind ei pe cei de la Al Qaeda care lasa lunar mesaje scrise, vorbite si filmate pe tot netul mondial?

Copiii de azi aud mereu: nu se mai face scoala in ziua de azi. Pe vremea mea...
Si parintii lor au auzit asta de la parintii lor.
Ficeare generatie cand ajunge la o anumita maturitate sau dincolo de ea devine refractara la nou, la progres ori la viteza lui. Poate e si sentimentul unei inutilitati. Nesimtindu-te util sau cooptat in anumite activitati respingi totul.
In secolul 20 pana aproape de sfarsit bataia era o regula nu numai in scoala ci si in alte parti. In armata, la politie, in sport, in scolile de soferi profesionisti.
Da.  Cine a facut scoala de soferi la Rosiori de Vede in vremurile acelea poate confirma ca era un fel de puscarie acolo si nu un loc unde invatai o meserie.
 Emanciparea populatiei a dus la concluzia ca bataia fiind ceva primitiv nu poate fi folosita in procesul de invatamant. Nu poate fi folosita in niciun proces insa la tema invatamantului ma refer acum.
Iata un exemplu de aplicare a bataii cu acordul parintilor: sportul de performanta.
Se stie ca la gimnastica, la fotbal si in alte sporturi, antrenorul mai aplica si cate o corectie fizica elevului daca nu face corect ceva.
Exista acceptul parintelui pentru motivul ca antrenorul e Dumnezeu acolo si daca el ia o hotarare aceasta e incontestabila, precum diagnosticul unui medic sau hotararea unui judecator.
Deci parintele are de ales intre a-i ramane copilul un simplu copil sau a accepta tratamentul antrenorului in speranta ca din el, din copil, va iesi un campion. Sunt putine cazurile de copii campioni raportate la numarul de copii care fac sport insa parintii spera uneori distrugand copilaria propriilor copiii.
 La scoala se aplica in trecut cam acelasi tratament, dupa aceasta  psihologie. Daca nu permiteai profesorului sa-ti bata copilul riscai sa te trezesti acasa cu un corijent, repetent sau marginalizat din punct de vedere educational, fapt ce ducea tot la asta.
 Imi era si scarba cand auzem cum preotii, care erau si invatatori prin satele noastrea in unele vremuri, rupeau cu bataia copiii. Nu pot asocia violenta de niciun fel cu un slujitor al lui Dumnezeu asa cum nu pot asocia nici bogatia cu el iar la sate dupa cum se stie preotii erau cei mai bogati.
Vremurile celea au trecut iar acum oamenii au drepturi mai multe. La scoala nici nu se poate pune problema sa urechezi un copil ca risti suspendarea.
Sunt de acord cu educatia bazata pe talentrul si profesionalismul pedagogic al educatorului si nu pe intimidare sau teama de bataie.
Stiu ca si in invatamant sunt destui neaveniti asa cum sunt in toate profesiile. Unii ajung acolo din ambitiile sau traditiile familiei, altii conjunctural, vazand asta ca o etapa intermediara intre terminarea studiilor si ocuparea unui post ravnit si banos. Sunt si pasionati dar pasiunea lor e ucisa de multi factori. Discutia poate fi destul de lunga daca analizam motivele astea dar eu vreu sa punctez altceva acum.
Tot progresul si toata lupta ne-a dus spre civilizatie, spre tratamentul uman aplicat copilului, spre desfintarea practicilor primitive din invatamant insa realitatea a dovedit inca o data ca unde demolezi ceva rau trebuie sa construiesti ceva bun in loc.
Elevul acum e protejat de lege insa profesorul nu.
De multe ori ma pun in pielea unui profesor si incerc sa-mi imaginez cum as proceda in anumite situatii.
De exemplu vine elevul la scoala beat turta si se poarta in clasa ca in filmuletele de pe Youtube. Ce masura il poate pondera pe un pusti care la cinsprezece ani se face praf cu bere sau alcool si care sfideaza profesorul din spatele ochelarilor de 200 euro?
Daca un elev bate un profesor, deci daca-l bate nu doar sa-l jigneasca sau sfideze, primeste una dintre cele trei pedeapse groaznice: mutarea in alta scoala, scaderea notei la purtare sau in unele cazuri exmatricularea.
Cred ca fiecare mic infrator in devenire ce se duce beat cui la scoala si are tendinta sa injure o profa pentru ca vrea sa-i deschida mintea si nu slitul, are oroare de scaderea notei la purtare. Nu mai zic de exmatriculare.
Pai ce s-ar facea el daca nu l-ar mai obliga nimeni sa se duca la scoala, ba mai mult chiar ar avea interdictie sa faca asta?
O masura care eu cred ca ar avea efect daca ar fi aplicata, insa ma tem ca ar fi luata ca un atentat la drepturile copilului, ar fi mutarea din scoala la abateri grave.
Dar mutarea nu la scoala de alaturi ci in functie de fapta la scoli cat mai indepartate.
Serios.
Daca un bucurestean ar ajunge sa fie mutat la Timisoara iar un vasluian la Constanta si sa locuiasca in caminul scolii ar fi mai greu de intalnit situatiile acelea aberante in care profesorul e transformat intr-o carpa de sters pe jos.
Eu nu am fost niciodata de acord cu o corectie fizica adusa copilului meu dar in cazurile in care mi s-a adus la cunostinta ca a facut ceva ce nu poate fi trecut cu vederea m-am ocupat eu de el. Bataia nu rezolva nimic in asfel de cazuri dar daca-l cunosti bine stii ce pedeapsa l-ar durea mai tare decat o bataie buna.
Ca parinte eu pot urechea uneori propriul copil si o fac parinteste insa mi se pare inacceptabil sa vad pe altcineva facand asta. Nu merg pe principiul aberant eu te-am facut eu te omor dar cred ca sunt putini parinti care nu au dat o palma la fund copilului mic sau nu i-au aplicat o corectie mai maricel fiind. Se poate si fara asta insa e foarte greu sa duci munca de lamurire cu un copil de trei ani ca nu are voie sa se apropie de priza, sa zicem, cand cu o singura palmuta parinteasca la fund i-ai declansat semnul de interazis in minte :)
Deci nu sunt de acord ca elevul sa fie batut, dar nici profesorul.

"o jucărie politică în preajma campaniei electorale". El a mai spus că s-ar arunca în jur de 20-30 de milioane euro pe an pentru achiziţionarea stick-urilor, în condiţiile în care sub 50% dintre elevi au acasă calculator.Realitatea





O stire despre dotarea fiecarui elev cu un stick de 4 giga a provocat mutle discutii si ironii pe bloguri si prin presa traditionala
Unii ca astea ar fi pe stocul firmei nu stiu carui smecher si vrea sa scape de ele, altii ca elevii le vor umple cu manele si pornache, unii ca nici dracu nu ar mai invata nimic daca ar avea totul pe stickul ala.

Oricare dintre variante poate fi reala. Chiar si toate.
Sa vedem de ce as fi pro si de ce contra introducerii acestor stickuri:

Contra:
- Informatia video are alt impact asupra memoriei decat cea citita si presupun ca pe sticurile acela va putea fi multa informatie video ionclusiv lectii predate.
   Motivul invocat de cei ce au propus asta e accesul mai facil al elevului la literatura in format electronic de parca bietii nostri elevi ar citi asa de mult incat si-ar fi termninat bibliotecile parintilor si scolilor (chiar, am vazut ca e demodat acum sa ai biblioteca cu carti. Ai mobila respectiva dar in ea pui aparatura video-audio si neaparat plasma).
   Citeam un comentariu tare haios dar serios in acelasi timp, pe un blog. Cineva spunea ca nu mai poti avea pretentia la un elev sa-ti invete Luceafarul pe de rost cand el il are la doar un ckick de mouse.
- Cititul pe monitor e foart eobositor iat in cazul in care se imprima cartea pe imprimanta costurile ar fi foarte mari. Mai mari decat achizitionarea ei in formatul tiparit.
- Nu ar avea cum sa le foloseasca la scoala, nefiind dotate toate scolile cu computere.
- Nu toti elevii au computere.
- E incurajata pirateria, pentru ca nu tot ce e in format electronic e gratuit si nu vad eu ministerul invatamantului cumparand literatura in acel format.
  (poate mai sunt motive contra dar nu-mi vin acum. Revin daca e cazul)


Oare ce s-ar putea face pentru copiii astia cu 30-40 milioane de euro in fiecare an?
Cum ar fi dotate bibliotecile scolilor daca s-ar cumpara carti de banii astia? Sau cabinetele medicale ori laboratoarele.
Stiu ca de salile de sport s-a ocupat Nastase deci nu mai e cazul :)
 

Am ajuns sa fiu sensibil la anumite formulari stereotipe ce au intrat de curand in vocabularul nostru sau mai bine zis al mass-media.
Unul dinte ele e cuvantul CAPSUNAR.
 Stiu ca e mai usor sa se spuna asa despre cineva plecat in strainatate la munca insa e nedrept sa numestI capsunari milioane de romani ce muncesc in afara doar pentru ca vreo cateva mii muncesc sezonier in Spania, la cules capsuni.
De ce nu le zice zidari sau constructori, pentru ca de decenii romanii nostri au fost principala mana de lucru in Germania, Israel, Italia?
De ce nu le zice informaticieni pentru ca dupa indieni suntem cei mai multi in  Silicon Valley?
Sau artisti, pentru ca avem farte multi artisti plecati. macar  sa li se spuna asistentii medicali pentru ca in Italia personalul spitalelor de urgenta e format in proportie de 80% din asistenti romani.
E mai usor sa ne desconsideram si sa ne coboram noi in ochii celorlalti decat sa luptam pentru imaginea noastra cand e murdarita de unii sau exagerat oglindita negativ de altii.

Dau mereu de exemplu Italia pentru ca ei acum vreo 50 de ani erau cam in situatia noastra de acum. Impanzisera toata lumea dar in special Germania si Statele Unite procedand similar cu ai nostri acum. Si ei au avut de luptat cu o imagine negativa creata de mafiotii plecati in afara, in defavoarea miilor de muncitori simpli. Francezii inca mai spun si acum ca italieni sunt tiganii europei.   
Spuneam despre CAPSUNARI pentru ca am vazut o prezentare a unui filmulet facut de un profesor din Sighet.
Stiam de aparitia lui de la un blogger tanar cu care ma mai intersectez pe diferite situri.
Se spune in descrierea protv ca:
   Printre elevii actori au fost si câtiva care s-au regasit în replicile din scenariu. Si-au trait copilaria singuri, sau si-au vazut prietenii suferind de dorul parintilor.Inspectorii scolari din Maramures spun ca cei mai multi copii lasati în grija rudelor învata la scolile din Sighet, Borsa si Viseu.

Subiectul copiilor parasiti de parintii plecati in strainatate la munca e inepuizabil si inclarificalbil. E precum porcaria aia cu Elodia din care nu numai otv ci si posturi serioase au scos bani frumosi.

Tatal meu era CAPSUNAR.
Da.
Cand eu si fratii mei eram mici tata lucra in Germania la constructii.
 El si inca vreo 200 de insi din trustul de constructii unde lucra si mai toti  erau de la noi din cartier.
Nu ne-am drogat si nici de bautura nu ne-am apucat.
 Mama a ramas acasa insa multe dintre sotiile celorlalti erau cu ei acolo, in Germania. Copiii lor au fost °parasiti°, deci lasati in grija bunicilor. Toti fara exceptie au ajuns adulti de treaba. Si atunci (ca si acum) erau invidiati copiii celor plecati in afara de catre ceilalti pentru ca mai primeau cate o pereche de blugi, cate o jucarie mai deosebita si multa guma de mestecat.

E cea mai mare minciuna si cea mai mare prostie sa sustinem ca acesti copii sunt nefericiti din cauza faptului ca parintii au plecat in strainatate la lucru. Vorbesc doar despre cei cu parinti la lucru.
sa vedem de ce:
  In primul rand capsunarii, adevaratii capsunari, pleaca doar pentru 3-4 luni pe an la cules de capsuni sau sa zicem si  pentru alte lucrari agricole, deci copiii lor raman singuri doar atat.
Mai sa fie, ca doar nu-i apuca depresia in trei luni din cauza lipsei parintilor.

Mai sunt unii care pleaca la munca pe o perioada mai mare.
 Familii din care ambii parinti isi fac un rost in strainatate si lucreaza cu contracte permanente de munca isi iau locuinte in chirie sau proprietate isi fac credite pentru masini si mobila, etc. Acestia in proportie de 95% isi iau si copiii cu ei constentizand ca vor sta pe un timp mai mare acolo iar copiii isi continua studiile in tara respectiva. Pe vremea lui Ceasca daca fugeai in afara pana iti puteai aduce copilul devenea major (exagerez un pic insa dura foarte mult) dar acum in orice clipa un copil poate ajunge la parintii lui.
Din Romania pana in Spania costa un autocar doar 200 de euro(cred ca si mai putin) bani ce nu ar fi un capat de tara pentru un salariat de acolo.

Mai raman parintii care-si parasesc copiii si pleaca uitand de ei. Cei care trimit lunar cate 200 de euro acasa bunicilor sau neamurilor cu care ei au ramas.
Pai astia sunt exact genul de parinti care si in Romania fiind tot nu ar fi fost langa copiii lor din doua motive; ori ar fi trebuit sa munceasca zi si noapte ca sa le asigure traiul ori ar fi fost toata ziua in carciumi si nu le-ar fi pasat de cei 12 copii ce umbla in curul gol si nemancati pe ulita.

Tocmai pe astia ii vad televiziunile si presa si ii dau de exemplu negativ al exodului romanilor la munca in afara.
Sau mai vad cativa copii ce primesc bani de la parinti si se apuca de droguri, bautura sau chefuri, neexistand controlul autoritar al bunicilor sau supraveghetorilor, care in unele cazuri sunt doar simpli vecini.

In Italia sunt un milion de romani. sa zicem ca asta inseamna vreo 200 000 de familii. Sa presupunem ca jumate dintre ei sunt stabiliti cum spuneam mai sus cu toata familia acolo iar cealalta jumatate, adica 100 000, sunt doar parintii, copiii fiind in tara. Cate cazuri de depresii sunt stimati statisticieni sociologi si psihologi? Cincizeci? Cinci sute?
Pai stiti cate cazuri de copii ai politicienilor si afaceristilor sunt depresivi, se drogheaza sau fac infractiuni? Proportional cu numarul lor sunt mai multi decat cei ai capsunarilor. Daca intr-o comuna saraca a plecat unul si dupa el a atras toata comuna la munca in afara inseamna ca oamenii aia au plecat de disperare nu de bine iar daca ramaneau acolo in saracia aia copiii lor ajungeau muritori de foame infractori si betivi, pentru ca drogurile nu le erau accesibile.
Stimati psihologi, sociologi si oameni de presa, care vedeti doar partea goala a paharului, ia mergeti dumneavoastra in Ardeal prin zonele cu familii intregi plecate in strainatate la munca, in special in Franta si Germania sau mai bine mergeti in Moldova unde acum zece ani se murea de foame, pentru a vedea schimbarile.
 Oamenii astia, capsunarii cum ii numiti voi, au facut ce nu au fost in stare armate intregi de politicieni prosti, corupti, sau nepasatori, sa faca. Au ridicat nivelul de civilizatie al unor zone izolate si uitate de lume. Mergeti in zona Bacau sau Neamt (vorbesc din ce vad eu nu din auzite) si veti vedea case noi, masini noi, oameni curati, scutere, copiii imbracati bine si cu mici ifose de straini fata de ceilalti (putini) ai caror parinti nu sunt plecati.

E pe langa Roman o comuna destul de mare, unde am fost acum vreocincisprezece ani. Sabaoani.
Era o saracie acolo si o imagine sumbra incat iti venea sa fugi.
 Nu era aerul ala de la tara, cu oameni care au de toate in curtea lor, pentru ca probabil nici zona nu e propice unei dezvoltari agricole postdecembriste.
 Am mers de curand si tare rau imi pare ca nu am facut atunci in trecut niste poze pentru comparatie.      
Totul e facut acolo de catre cei plecati.
Sunt multe de spus despre CAPSUNARI si copiii lor deprimati insa degeaba, ca romanul inca mai ia televizorul de consilier.   

Despre filmul profesorului nu-mi pot spune o parere pentru ca nu l-am vazut dar e doar o creatie artistica si nu un film documentar relevant.
In mod subiectiv pentru a atinge coarda sensibila a spectatorului se poate accentua o drama intr-un film, insa e departe o astfel de creatie de un studiu profesionist relevant.