Umblu mult, pentru ca sunt un plimbaret liber de orice obligatii profesionale ce m-ar tintui intr-un anumit loc pe perioade determinate, iar plimbarile mele sunt dictate de inima, de chef, stare si nu de slujba.
Nu tin la lux dar nu-l dispretuiesc insa am nevoie imperios de doua chestii ce tin de confortul meu minim: curatienia locului unde ma cazez si dotarea cu un dus, o cada ceva, unde sa ma pot spala cand vreau.
Intr-una dintre peregrinarile mele m-am cazat intr-o garsoniera a carei camera de dormit era cea mai mica incapere in care a trebuit sa dorm dupa ce am parasit subpatul copilariei, unde ma refugiam ca sa nu fiu deranjat.
Paradoxal acea garsoniera avea o baie aporape la fel de mare cat dormitorul si o bucatarie de doua ori mai mare decat ambele la un loc. In dormitor era o canapea extensibila ce se putea presupune ca intinsa acopera toata camera. Era tarziu in noapte iar eu voiam sa extind canapeaua. Apuc de ea, o salt, trag spre mine si se intinde.
Iau mana si o privesc cum se strange la loc singura.
Mai trag o data si la fel.
 Ma enervez, ma bag pe dedesupt sa vad cum e sistemul, incerc alte variante ce presupun eu ca ar functiona dar canapeaua nu vrea nici de-a naibi sa ramana intinsa.
Imi vine sa renunt dupa cateva incercari nereusite si sa ma culc pe ea asa cum arata dar e prea mica si incomoda.
M-am oprit debusolat din incercarile fara rezultat si ma uitam cu ura la bucata de plus ce nu voia sa isi indeplineasca menirea.
Si ce crezi ca se intampla?
Sub privirile mele pline de ura canapeaua aluneca usor din starea ei stransa si se prelinge usor, silentios si perfect, trasformandu-se intr-un pat mare si comod.
Ma uitam siderat si nu-mi venea sa cred ca toate eforturile mele erau zero, canapeaua intainzandu-se cand si cum vrea ea.
M-a bufnit rasul si rad de fiecare data  de-atunci cand imi amintesc de scena canapelei din acea seara.
Desigur ca nu am mai dormit dar asta e alta poveste ce se datoreaza altor motive si nu canapelei buclucase.
A fost una dintre serile de neuitat din care am ramas in minte cu momentele comice de  la inceputul ei dar mai ales cu cele de dupa.

Cand e vorba despre moartea altora privim mai destins problema dar cand indemnul se refera la propria noastra moarte nu suntem chiar asa relaxati.
Citind indemnul acesta pe un site strain ma intreb cum ar fi primita aceeasi intrebare directa pe cele romanesti?
Intr-un mod paradoxal destul de trist, cu toate ca romanul e reticent cand e vorba de asigurarea propriei vieti, mare parte dintre romani poseda o asigurare de viata.
Asigurarea e obligatorie la contractarea unui imprumut si cum tot romanul are un credit la banca...

Un ziar nu are voie sa faca o dezvaluire despre o persoana fara acordul acesteea.

"Stiti, tocmai am aflat ca sunteti un mare ciorditor din banii publici iar in plus avem si ceva poze cu dumneavoastra cand va distrati cu o prostituata. Ne dati voie sa publicam aceasta stire?"

Aceasta discutie se redeschide mereu.
Ce era in neregula cu procedura in caz de calomnie in presa?
Acum se considera calomnie din start orice referire la o persoana fara acordul acesteea?
Solutia exista totusi; presa online.
Sa vedem cine imi interzice mie (nu mie Limpede ci bloggerului sau publicatiei online) sa fac dezvaluiri documentate despre cineva.
Ce-mi face "cinevaul" daca am hostul in state?
Blocheaza accesul  la blogul meu, cum se mai practica de diferite companii romanesti care sunt arate cu degetul?
O poate face in stil chinezesc filtrand tot ce misca pe internetul autohton?

Se stia ca Alina Mungiu nu a fost de acord cu candidatura Elenei Basescu la europarlamentare ba chiar in discursul domnisoarei EBS s-a facut referire la conflictul  Elena - intelectuali.
Acum Elena candideaza ca independent.
Alina Mungiu e retrasa de pe lista de nominalizari.
E clar a cui mana e asta, nu?

Ce este o cauza pierduta?
Neavand toate datele, nu e doar simpla prejudecata afirmatia "nu lupt pentru cauze pierdute"?
Cine lupta pentru o "cauza pierduta" e inconstient, indraznet, optimist, luptator, strateg, sigur pe sine sau doar o victima a meandrelor vietii?

Poti fi azi diva adulata sau iubita sincer, visata de multi barbati, invidiata de femei,
curtata de producatori, de reviste, de presa, urmarita de paparazzo dar apusul unor stele e
de foarte multe ori urat si trist.
Sunt multe vedete ce s-au retras in glorie, altele care au devenit din idoli doar niste
caricaturi ale propriului trecut.
Sunt si cateva care au imbatranit frumos si si-au incheiat cariera artistica odata cu
viata.
Cand o persoana simpla, nepublica, un anonim din punct de vedere al showbizzului, are o batranete urata, e trist insa tristetea se consuma in singuratatea anonimatului si uneori
contribuie chiar ea la declin dar cand o vedeta ajunge asa parca ti se pare ca e cu mult
mai nedrept, vezi ipocrizia societatii, vezi fragilitatea statutului de vedeta si tradarea
idolilor sau a celor ce paraziteaza vedetele.
Artistii nu-si apartin lor ci societatii dar tot societatea, pe scena careeia isi sacrifica
viata si sufletul, ar trebui sa detina in afara de dreptul asupra artistului si
responsabilitatea asupra vietii de dupa scena, de dupa tragerea cortinei.
Ei sunt ca niste copii tinuti asa toata viata, rupti de realitatea cotidiana, rupti de tot
ce e in afara scenei pe care isi exprima arta.
 Ei nu stiu cum e cu administrarea banilor, cum e cu ipotecile, cu creditele, cu impozitele
sau proprietatile, fiind consiliati pentru toate acestea cata vreme au bani si sunt in
plina glorie cata vreme cineva poate scoate bani de pe urma lor. Ei stiu doar sa fie
artisti. Uneori mor in mizeria pe care de multe ori au jucat-o doar in roluri pe scena.  
 E si cazul Isabellei Biagini. si destinului ei tragic aratat aici.

Tiganul lui tata isi arata muschii si demisioneaza din partidul lui Boc. Sau al lui tati.
Ce nevoie are de sustinerea partidului o personalitate politica care a evoluat atat de rapid?
Ma intreb daca nu cumva eminenta cenusie a familiei nu e chiar Elena cea mica.
Oare ea sa fie sfatuitoarea din umbra a tatucului pe probleme politice, femeia puternica din spatele barbatului puternic?

Draga EBA eu iti doresc succesuri chiar daca unii nu vor sa vorbesc cu tine de cand esti politician de frunte.

Povestea asta nu e asa noua ci doar foarte mult mediatazata acum.
Se vand copii de multi ani in tara noastra.
Uneori cu forme legale.
In legatura cu cazul asta sunt cateva filmari pe net, precum cea de aici iar intr-una din ele e o formulare de genul:
"Nu va faceti griji. Ala e doctorul nostru."
Idiotii astia sunt doar baza piramidei criminale pentru ca nu si-i poate inchipui cineva prelevand organele copiilor in magazia din spatele casei ci avand concursul unor medici ce stiu destul de clar despre ce e vorba.
Sa incercam a ne imagina scena macabra: copilul e mutilat de doctor care apoi ii da parintelui criminal rinichiul copilului in sacosa?
Nu cred ca e asa. Sunt tot felul de acte falsificate, de operatii facute fara a fi inregistrate conform realtitatii ci sub forma a cine stie ce apendicite.
In Italia e un caz notoriu de furt al rinichilor fara stirea pacientului.
Omul ajungea intamplator sau nu la medicul acela care il anunta dupa ceva investigatii ca are un rinichi bolnav grav si trebuie extirpat. Bolnavul semna iar rinichiul aparent bolnav ajungea la un pacient care platea zeci de mii de euro.
Pe langa atrocitatea asta de la noi cu copii vanduti pe bucati de catre parintii lor, acel caz din Italia mi se pare doar un furt banal.
Ma intreb daca singurii arestati vor fi doar acei idioti de traficanti.
Dar mai sus?
Medicul care e "doctorul nostru" nu va pati nimic?
Eu as verifica atent activitatea lui pentru ca nu se poate sa nu stie si de alte asemenea practici.
Parca vad ca se intampla cum se intampla in majoritatea cazurilor: Colegiul medicilor il sanctioneaza cu mustrare pentru prelevarea de organe sanatoase de la copii de 4 ani in vederea traficarii.

Si cand mi-am luat eu permisul de conducere se dadea spaga.
Mereu s-a facut asa in tara asta.
Sunt doua moduri de a da sau lua spaga la permise.
Unul e cel voluntar, cand eu vreau ceva ce pe cale legala nu pot obtine.
In cazul nostru acei 2800 plus inca multe mii de posesori de permis luat pe blat care se pare ca vor aparea.
Acum cazul ia si mai mare amploare descoperindu-se in tot mai multe orase asemenea cuiburi de politisti corupti ce ofereau permise direct false deci nici macar aproximativ false, cum sunt cele luate sustinand un simulacru de examen.
Mai e celalalt mod de spaga la permise, pe care l-am practicat si eu la vremea aia; cel fortat.
Mergeai la scoala, luai examenul la sala pe bune, pentru ca nu iti putea fi contestata cunoasterea teoretica a regulilor, insa la traseu apareau sicanele daca aveai ghinionul meu de a fi intr-o anumita zona de examinare.
Erau acolo mai multe feluri de politisti examinatori.
Unii foarte drastici, la care foarte rar lua cineva examenul din prima si care se purtau in masina de examen ca propria mosie. Te sicanu in trafic pana acumulai punctele necesare descalificarii.
Cu o jigodie de genul asta am dat si eu examen, o singura data si mi-am dat seama ca si la a zecea incercare imi va gasi ceva pretexte oricat de "profesionist" as fi.
Ceilalti erau cei maleabili, cei "buni", cu care se putea ajunge la intelegere.
Strategia era simpla: ori dadeai spaga si te repartiza, ca din intamplare, la cel "bun" ori nu dadeai si ajungeai la cel ce nu da permise oricui.
Cine era intermediarul cu care discutau?
Instructorul desigur care in aparenta era de partea ta dar in realitate isi vedea propriul interes ce nu coincidea cu al tau mereu.
Si uite asa am dat eu 100 marci germane ca sa nu ma mai repartizeze la unul ci la altul.
Si am luat examenul la a doua examinare conducand la fel ca si la prima, pe care am ratat-o.
Mai exista si o alta varianta, plauzibila dealtfel si care e posibil sa fi fost aplicata uneori, asta daca nu mai functioneaza si acum.
Instructorul fiind cel ce face legatura intre examinat si examinator iti sugera ca daca dai ceva nu mai esti nevoit sa dai alte si alte examene. Tu ii dadeai lui iar el zice-se, mai departe.
Iti spunea ca daca nu va putea sa-l mituiasca pe politist iti va da banii inapoi.
Tu stiai ca esti trecut la privilegiati si conduceai fara emotie.
Daca luai examenul banii ramaneau dati si se poate chiar la instructor si nu mai departe.
Daca nu luai primeai banii inapoi.
Romanism, nu?

Adevarul publica lista soferilor din clubul spagarilor argeseni, acea lista de care intrebam in fiecare postare pe acest subiect.
Si vor mai aparea alte liste presupun.
Ce bine ar fi sa ramana cu cateva mii de soferi mai putin populate drumurile noastre.
Cu cei mai prosti in trafic, cu tupeistii, cu analfabetii, betivii si inconstientii.

Intru deseori pe editiile online ale diferitelor ziare si reviste.
Constat ca articolele chiar foarte interesante multe extrem de discutabile, nu se discuta.
Cititorii nu comenteaza pe subiect, nu sunt comentarii cate ar fi de asteptat la traficul declarat si multe, foarte multe dintre aceste comentarii, bat campii, sunt jigniri,  injurii ori acuze fara nicio fundamentare.
Faptul ca apar atatea mizerii la comentarii arata ca ori nu sunt moderate ori sunt lasate voit sa apara pentru a dovedi lipsa cenzurii.
Facilitatea de a discuta pe marginea unui subiect publicat in presa, chiar in subsolul subiectului, ar trebui sa produca polemici, lupte de idei, analize din toate unghiurile, din toate punctele de vedere si nu comentarii de genul : "x esti un prost!" fara sa aduca niciun argument in sprijinul afirmatiei (care fie vorba intre noi e cam greu de dovedit).
Acei comentatori ar trebui sa invete de la cei de pe bloguri.
Pe un ziar apare o critica adusa altor doua publicatii concurente referitoare la meteahna copy-paste iar comentariile sunt doar de genul celui de sus sau "si voi faceti la fel" de parca egalitatea in impostura justifica sau legitimeaza impostura.
 Intrati la Cabral, la Dono, la Petreanu sau altii si veti vedea discutii care uneori sau  mai bine de cele mai multe ori, sunt cu mult mai interesante decat subiectul ce le-a  precedat, postarea blogerului care e la randul ei foarte interesanta.
As mai da un exemplu de blog (colectiv) cafeneaua.com unde o tema de orice natura, o poezie sau un text de proza scurta, genereaza polemici extrem de puternice cu concluzii la care nici autorul nu s-ar fi gandit.