Censorship can happen to the best of us, the worst of us, and the gay-est of us. Such it was for the international telecasts of the Academy Awards. As it turns out, it’s not just a problem being gay in some Asian societies - it’s a problem even saying the word “gay”.

sursa
aici si aici

Pe la ora 15 am scris pe twitter despre oribila fapta a italianului.
Asa cum ar trebui sa stie orice minte incetosata si asa cum trebuia sa stie si cei care au transformat natiunea romana in violatorii Europei, criminalii, violatorii, pedofilii, nu sunt doar intr-o parte ci pot fi gasiti peste tot.
Cand am auzut stirea mi s-a facut pielea de gaina pe mine pentru ca a inceput cu o formulare de genul: un baietel de 8 ani a fost violat in prezenta surorii sale de catre un barbat de 28 de ani.
MI-am zis: alta palma data Romaniei.
Ca sa vezi ce inseamna injectarea mintii omenesti cu stiri de o anumita natura.
Eram sigur aproape ca e un roman.
In schimb (era sa zic din fericire dar nu e nicio fericire) nemernicul e un italian care a violat un roman, un copilas de de doar 8 ani.
Sa vedem daca Maroni vrea sa-l castram impreuna cu ceilalti ticalosi violatori romani.


Acum cateva minute am vazut ca a aparut stirea si la Antena 3.
Nu se da nicio sursa si nu m-as mira sa fi luat chiar de pe twitter stirea altfel ar fi scris de ieri ca doar ieri s-a intamplat.


 

Am o amica frantuzoaica ce a trecut de curand printr-o grea operatie.
Inainte de operatie mai avusese inca vreo doua sau trei interventii chirurgicale urmate de un tratament foarte dur.
A trecut cu destule dificultati medicale de operatie insa acum se simte binisor spre bine. E groaznic sa fii suspectat de cancer la nici 40 de ani ( e groaznic de fapt la orice varsta) si sa traiesti cu tensiunea asta un an intreg.
Spuneam despre amica mea pentru ca de la ea am invatat un un procedeu de alungare a gandurilor negre sau angoaselor, un mod extraordinar de detasare; vizionarea de filme.
Ar mai fi o metoda, cititul insa o carte o poti lasa pe noptiera si te poti intoarce mai repede la gandurile tale pe cand un film te prinde in actiunea lui si te tine vrei nu vrei conectat la ea pe o durata determinata.
Anul trecut de cate ori intram pe messenger sa vorbesc cu ea imi spunea ca se uita la film asa incat dupa un timp chiar am crezut ca e o minciuna ca sa ma evite. Cand i-am spus ce cred mi-a povestit drama prin care trece si faptul ca ea chiar vede 4-5 filme pe zi ca sa isi mute gandurile de la problema ei.

In noaptea trecuta am vazut trei filme.
Cele din titlu.
Am inceput cu The Pink Panther 2 crezand ca o comedie politista ma va relaxa dar filmul e prost si banal.
Pacat de distributia destul de buna.

Apoi New in Town, un film nu rau dar nici nu il pot numi capodopera.
Daca va amintiti unele filme de pe vremea lui Ceasca, acelea in care un student eminent cu toate ca ar fi putut alege orice loc din tara alegea un catun plin de noroi unde sa vindece bolnavii izolati de "civilizatie", in cazul in care era medicinist sau sa puna pe picioare CAP-ul intrat in declin, daca era absolvent de Agronomie (era treaba cu repartitiile in functie de performanta, chipurile).
Tipa din rolul principal, Renée Zellweger, reuseste sa puna pe picioare o fabrica neproductiva intr-un tinut uitat de lume.Asta e pe scurt subiectul iar Renee nu a excelat in filmul asta.

Cel de-al treilea, Good Dick, e un film destul de ciudat pentru anumite gusturi si multi ar spune ca e un film cretin.
Mie mi-a placut asta poate si pentru ca-mi plac filmele ciudate ale lui Pedro Almodóvar sau Lars von Trier  (ultimul vazut fiind Direktoren for det hele ).
O poveste bizar de iubire intre doi oameni ciudati si excentrici. Trebuie sa aceptam ca felul de a iubi si se iubi e diferit de la individ la individ si de la cuplu la cuplu.

In seara asta cred ca vad alte trei filme.
Voi pune maine pe blog cateva impresii despre ele.

Impresiile despre Carnaval de la Venetia 2009 sunt aici.
Click pe poza pentru imagine mare.

Stateam la posta asteptandu-mi randul la plata facturilor si de plictiseala citeam toate anunturile de pe pereti.
La un moment dat am obdervat chiar langa usa un fel de pupitru pe care era aplicat panoul din poza de mai jos.
Mereu am vazut acel panou acolo insa in graba mea niciodata nu m-am gandit la utilitatea lui ci l-am considerat un obiect aproape inutil, prevazut in vreun normativ si pus acolo ca sa se respecte legea.
Dupa cum se observa e un plan al incaperii dar redus la minimum cu putinta.
Privindu-l mai atent am descoperit ce trebuia sa stiu deja avand in vedere ca mi-a cazut sub priviri de zeci de ori; este un panou pentru orbi.
Extrem de bine gandit, amplasat si extrem de explicit.
Tot planul e in relief iar descrierile sunt si in alfabetul Braille.

Asta arata ca cineva se gandeste si la acei cativa orbi.
Si nu e niciun fel de discriminare pozitiva pentru ca nu au facilitati in plus ci doar sanse egale cu oricare cetatean ce intra in institutia respectiva de a se orienta fara sa intrebe pe nimeni.

Vazand asta mi-a venit in minte problema cu rampele pentru persoane cu handicap din Romania de bombanitul comerciantilor sau al institutiilor cand au aflat ca sunt obligatorii si felul in care au fost construite doar ca sa fie acolo, unele dintre ele fiind extrem de abrupta iar altele se opresc direct in zid.

Mozaicul  cu urmaritorii mei de pe twitter.
Chestia misto e ca daca dai click pe poza ajungi pe contrul de twitter al respectivului.
(via Marius Sescu)

Aglomeratie inca din gara, lucru normal in zile de Carnaval azi favorizat si de o zi superba.
Nu poti arunca un ac, cum se spune.
Dupa cum se stie Punctul de plecare e fie o parcare din zona pentru cei ce vin cu automobilul propriu,  fie "Piazzale Roma" pentru calatorii cu autobuzul, fie gara pentru cei
ce prefera trenul.
Punctele de plecare sunt aproximativ apropiate si urmandu-se un traseu aproape comun se ajunge le punctul de interes maxim; Piata San Marco. Diferit de alti ani am observat foarte multa politie pe strazi si forate multi voluntari ce participa la mentinerea ordinii.
O schimbare organizatorica buna din punctul de vedere al fluentizarii traficului pe alei e
aparitia "sensurilor unice" in Venetia. Sunt politisti pusi la capetele unor alei si indruma pe cei ce vor sa intre catre altele acestea fiind rezervate celor ce ies.
Organizatoric spuneam ca e buna ideea insa doar din punctul de vedere al organizatorilor.
Mie nu-mi place sa mi se traseze itinerariul de catre cineva cand eu nu vin in grup
organizat. Eu poate la acea ora am chef sa intru pe acea alee. De ce trebuie sa ocolesc
toata Venetia pentru a intra din sensul celalalt?
Alta impresie neplacuta mi-a facut-o cersetoria generalizata. In afara cersetorilor cu
"calificare" cei cu paharul asezati la capetele podurilor, pe care pot spune ca acum i-am vazut mai putin, asta datorita politiei in exces, cred, o alta forma de cersetorie e cea
practicata de cei imbracati in costume de epoca sau sugerand dierite personaje. Foarte multi aveau un ceva asezat in fata lor unde simpatizantii costumelor sau cei ce se fotografiau cu ei puneau o moneda. In anii trecuti eu nu am observat asta decat la mimi sau diferite statui vii.
Un alt amanunt care a "scapat" politistilor venetieni e traficul cu genti, curele, ceasuri,
portofele si alte accesorii "de firma" la preturi de taraba, facut de catre africani. Eu am
vazut cel putin 50 de persoane facand asta si nici macar nu am fost atent la fenomen el
sarindu-mi pur si simplu in ochi.
Porumbeii sunt din ce in ce mai putini acum in Venetia, actiunea autoritatilor de starpire a
lor prin infometare avand rezultate se pare, insa gainatul de pescarusi e la locul lui pe
acestia neputand municipalitatea sa-i starpesca deoarece se descurca singuri in privinta
hranei.
Programe artistice stradale organizate sau spontane extrem de putine si slabute.
Persoane costumate specific Carnavalului, cu mult mai putine decat alta data iar costumele ce faceau deliciul fotografilor amatori sau profesionisti au cam lipsit. Nu pot sa-mi explic asta pentru ca cei ce aveau astfel de costume le mai au inca. Sunt piese scumpe ce se pastreaza cu atentie iar daca le instrainau ajungeau in Venetia purtate de noii proprietari.
Presupun ca multi dintre cei ce faceau adevarate sedinte foto fiind din Germania, Franta,
zone mai indepartate ale Italiei sau chiar din Rusia dupa cate intelegeam eu de la ei in
anii trecuti, au taiat Carnavalul din lista din cauza crizei.
Inghetata buna si ieftina(doi euro) pizza buna, masti foarte multe dar destul de scumpe
comparativ cu alti ani.
O impresie extrem de proasta imi face in fiecare an "trenitalia" cu organizarea
transportului feroviar. Se stie ca afluxul de persoane e de zece ori mai mare in perioada
Festivalului dar ei suplimenteaza cu vreo doua trenuri cursele. E dupa ora 18 o nebunie in
gara Santa Lucia. Trebuie sa faci mai multe incercari ca sa prinzi un tren.

O bila neagra din partea mea pentru Festivalul de la Venetia de anul acesta.

Castigatorul locului intai Marco Carta un tanar foarte talentat, cu perspectiva uriasa

scolit la scoala Maria de Filippi(Amici), o adevarata fabrica de talente, are o biografie

trista. A ramas orfan de mic impreuna cu ceilalti trei frati, parintii disparand intr-un

accident.

Locul doi Povia, despre care se spune ca ar fi meritat primul loc pe podium dar din cauza

polemicii provocate de subiectul melodiei (Luca era gay) nu l-a obtinut, a castigat in

schimb premiul presei.

Subiect de discutii si controverse a fost si melodia Evei Zanicchi "Ti volio senza amore"

care iesind din stilul cunoscut al ei a fost dezaprobat de critica si public pentru genul

cel putin frivol.
Dealtfel Roberto Benigni un mare actor dar si un mare critic al societatii italiene, o voce

de care se tine cont, a adus melodiei si genului abordat o critica asa de dura incat a

influentat chiar si interpretarea, dupa cum declara cantareata.

Locul trei, Sal da Vinci (Non riesco a farti innamorare), e cel mai pe gustul meu pentru ca

interpretul e napoletan iar interpretii din regiune mie imi transmit emotiile altfel decat

cei din nord.

Se stie ca lupta cu prejudecatile e un mare obstacol in viata noastra. Cu ale noastre mai
putin dar cu ale celorlalti extrem de mult.
Sunt o gramada de exemple in acest sens.
Un negru(cetatean de culoare) trebuie sa depuna mult mai multe efort sa fie mai interesant si mai eficient decat un alb(cetatean imaculat evident, daca celalalt e de culoare) pentru a obtine si pastra un post.
La fel cu un tigan care pe deasupra mai si are mutra de tigan.
Un homosexual, un provincial, un strain...
O astfel de lupta cu prejudecatile e cea dusa de femeile frumoase care spre ghinionul lor
sunt si destepte.
E o mare nedreptate aici pentru ca un barbat frumos daca e si destept are de doua ori mai multe sanse in cariera cu de doua ori mai putin efort decat o femeie despteapta si frumoasa.
Primul gand al superiorilor sau colegilor e cum sa o atraga in dormitor.
Primul gand al colegelor si sefelor e ca a ajuns acolo pentru ca e frumoasa.
Orice realizare e interpretata ca fiind un rezultat al favorizarii nevinovate(o fi asa ceva?) sau contraserviciul serviciului prestat undeva cu cineva.
Nu stiu cum se simte femeia frumoasa si desteapta cand atentia interlocutorului sau se
opreste la nivelul bluzei rochiei machiajului sau coafurii.
Degeaba sub coafura e adevarata comoara din fata lui daca el nu vrea sa o vada. Degeaba inteligenta interlocutoarei exista daca pentru el e mai putin vizibila decat luna cu un telescop ieftin.
Cred ca e frustrant pentru o femeie cu un corp perfect( e relativa expresia ca si cea cu
frumusetea feminina) sa se imbrace precum bunica doar pentru a nu se spune ca vrea sa le ia mintile barbatilor din birou sau conducere. In schimb celealte care nu sunt asa de dotate se pot prezenta ostentativ la serviciu cu fusta mini si decolteu maxi.
Cred ca timorarea femeii destepte merge uneori pana acolo incat isi reprima tendinta si
dorinta de a exprima o idee desteapata, vreo initiativa ceva, doar ca sa nu isi spuna
colegele : "e normal sa-i fie luata in seama ideea. Nu vezi cum arata?"
Sunt multe femei destepte si frumoase in functii de conducere dar sunt enorm de multe ramase in anonimat ale caror cariere au fost impiedicate tocmai de prejudecatile celorlalti.
Cand am o interlocutoare foarte frumoasa mai scap si eu ochii in decolteu dar imediat ce
descopar inteligenta ei aproape ca uit decolteul si imi concentrez admiratia asupra mintii
ei.