Daca ai calatori in timp si ai afla ca maine, peste o saptamana ori un an nu vei mai fi cu iubita sau iubitul tau, ce-ai face?
Ai parasi corabia?
Sau ai prefera continuarea, ascunzandu-te in spatele pricipiului "carpe diem"?

Parasind nu-ti trece prin minte ca exista riscul sa fii chiar tu cel ce a facut ca viitorul sa fie cel vazut in calatoria ta temporala?
Ramanand nu te temi ca vei trai constient intr-o minciuna?

In sticla e chiar produsul scris pe eticheta, cu toate ca e transparent iar gustul e de apa chioara.
Sa vezi...
Cineva a adus o sticla de ceai (Nestea) inghetata pe jumatate. Adica jumate gheata, jumate lichid, ca sa fiu mai exact. Am lasat-o pe masa in bucatarie sa se dezghete dar pana sa se produca fenomenul invers inghetarii n-am mai avut rabdare si mi-am pus un pahar.
Asa ceai bun nu am baut in viata mea.
Aromat, dulce, concentrat...
Mi-am dat seama ca procesul de inghetare a indreptat o nedreptate si anume a imbunatatit calitatea ceaiului, separand apa chioara de licoarea placuta.
Am invitat si pe cei din casa sa isi puna un pahar apoi am lasat bucata de gheata sa se topeasca.
A ramas ce se vede in poza. un lichid incolor si fara niciun gust.

Nu trebuie sa fii finantist ca sa stii ca o economie fara un sistem bancar puternic si "corect" e sortita esecului.
Spuneam "corect" pentru ca nu mereu e asa sau mai bine zis in ultima vreme foarte rar e corecta atitudinea bancilor vizavi de client.
Iata explicatia succinta despre cum vede un profan ca functioneaza o banca:
Principalele elemente ce formeaza o banca sunt depozitele(economiile clientilor) si creditele(oferirea de imprumuturi).
Cei ce imprumuta bani bancii(fac depozite) vor primi intotdeauna mai putini bani decat platesc in cazul contractarii unui credit. Diferenta aceasta e profitul bancii si echitabil ar fi sa fie cat mai mica.
Mai sunt si alte operatiuni pe care le fac bancile in raportul cu clientii persoane juridice sau fizice, cu alte institutii bancare sau cu statul dar principalele activitati cunt cele doua pe care le-am mentionat.

Ascultand mai devreme o stire in care Barack Obama propunea sa se puna o taxa bancilor ajutate de stat in plina criza pentru a evita falimentul, mi-a venit in minte ca discursul e populist, cu tenta sudamericana, in genul lui Hugo Chavez.
Apoi m-am gandit ca are perfecta dreptate din orice unghi ai privi situatia.     

"Hotărârea mea este amplificată când văd informaţii legate de profituri imense şi bonusuri obscene în firme care îşi datorează existenţa poporului american. Dacă aceste companii sunt capabile să-şi permită bonusuri, atunci cu siguranţă sunt capabile să plătească înapoi contribuabililor fiecare bănuţ", a afirmat Barack Obama.

Bancile au fost ajutate de stat (chiar cele din Romania) insa statul isi datoreaza banii cetatenilor sai, contribuabililor iar cand acesta la randul sau a avut nevoie de imprumuturi dobanzile au fost enorme. Cel putin la noi.

Ce se intampla daca da o banca faliment?
Or sa fie luate bunurile adimnistratorilor, averile lor imense, vor fi restituite bonusurile si dividentele uriase incasate de-a lungul timpului de bancheri si vor fi despagubiti clientii?
Nici vorba.
Am participat ca si client la falimentul a doua banci si nu am recuperat nici macar un dolar.
Banca face afacerile cu banii clientilor dar profitul il impart actionarii si administratorii insa in cazul pierderilor singurii care pierd sunt clientii.
Se stie cum a intrat lumea in colaps datorita afacerilor cu mai multi bani decat exista in realitate efectuate de catre banci.   

Eu cred ca n-ar fi rau ca toate statele ce au ajutat banci sa isi primeasca banii inapoi.

Numai la noi poti vedea maturatoare maturand strazile, facand gramezi de mizerie pe care apoi vantul le imprastie in urma lor.

Nu se intreaba edilii de ce zapada de pe Magheru nu e adusa iarasi de viscol pe strada dupa ce a trecut plugul?
Sau cea de pe strada mea.
Le spun eu daca nu si-au pus intrebarea: pentru ca zapada viscolita e impiedicata de cladiri, de garduri, de copaci, sa faca nameti in mijlocul strazii.
A calculat cineva ce pierderi presupune un drum blocat, o deszapezire inutila si repetata, pentru ca in cateva zeci de minute zapada e iarasi la loc?
Cat costa acele panouri anti viscol ce ar trebui sa fie insirate pe toate campurile acestea goale unde viscolul plimba zapada dupa cum are chef.
Nu prea se vrea cuantificarea costurilor nepasarii pentru ca s-ar ajunge la sume astronomice.

Exista o lege (46/2008)  care ofera facilitati celor ce detin terenuri pe marginea drumurilor si accepta sa li se planteze gratuit de catre ocolul silvic perdele de copaci. Apoi sunt despagubiti, fiind in acelasi timp si proprietarii padurilor sadite.
Acele perdele de copaci aduc multiple beneficii.
In primul rand mediului, prin plusul de oxigen, prin filtarea prafului si zgomotului. Apoi culturii proprietarului pe de o parte si drumului, autostrazii pe cealalata parte, prin oprirea vantului si zapezii.
Si uite asa constatam ca nu numai statul neguvernat bine e de vina pentru asta ci si noi cetatenii proprietari de pamanturi de-a lungul marilor si importantelor cai rutiere.

Tot aud ca in Haiti erau inainte de cutremur cateva sute de mii de copii orfani iar dupa cutremur numarul a crescut ingrijorator.
Si se tot spune ca acesti copii supravietuitori vor avea nevoie de consiliere psihologica serioasa.
Cand copiii aceia mor de foame, din cauza violentei, a disperarii, bolilor si multe alte nenorociri care fac parte din viata lor inca inainte de cutremur, sa fie asa de prioritara starea lor psihica?
Eu nu cred in eficienta unul tratament psihologic in cazul unor oameni care sunt traumatizati brutal, fizic si mental, pana aproape de degradare iremediabila pana ce nu elimini toate celelalte traume.
Ca sa tratezi mintea unui copil ce nu a suferit doar o simpla sperietura ci i-au murit ambii parinti sub ochii lui, a stat el insusi in ruine blocat zile intregi, apoi a ajuns direct in strada, nemancat, neimbracat, nespalat, nebaut, nemangaiat, batut, haituit, trebuie sa ajungi la ea, la mintea lui, or ce psiholog poate crea o punte pana in psihicul acelui copil traumatizat cand pana la a ajunge acolo da peste adevarate ruine sufletesti?
Televiziunile fac teledonuri dar nu pentru copiii din Haiti ci pentru propriile interese, asociatiile umanitare strang fonduri, tarile trimit sume derizorii (Romania 50 000 euro, adica valoarea gentilor Elenei Udrea) iar in Haiti e haos, se moare inca sub ruine precum si pe strada, sunt cadavre peste tot, unele incendiate de supravietuitori.
Multa vrajeala, multa ipocrizie si harmalaie mediatica iar copiii aia mor de foame la propriu sub ochii adultilor la fel de lihniti si neputinciosi.
Presupunand ca toti banii astia ajung acolo in Haiti, cum vor fi ei folositi util cand tara e condusa si controlata de bande de puscariasi si criminali?
La un cutremur esentiala e interventia in cateva ore nu sapatamani.
Cine Dumnezeu stie cate mii sau zeci de mii de suflete au murit sau agonizeaza inca sub daramaturi in timp ce guvernele si media se organizeaza sa stranga ceva maruntis...

Iata cat de mult ne pasa:
Filmul Avatar a facut in prima zi incasari de peste 27 (douazecisisapte) milioane de dolari iar pana acum are peste un miliard si jumatate.

Oare cati bani s-au strans in prima zi de cutremur pentru filmul de groaza Haiti si cati pana acum?
Toate televiziunile si ziarele importante din lume au armate de reporteri acolo si castiga milioane de dolari din stirile despre infernul de langa noi, din filmul de groaza facut fara scenariu, fara buget si fara actori profesionisti.

Imi amintesc de un vers al unei melodii: "Doamne, vino Doamne, sa vezi ce-a mai ramas din oameni"...

Citind blogul lui Cezar Paul Badescu o postare mai veche despre un un sondaj cu cel mai apreciat scriitor roman al ultimilor 20 de ani gasesc pe locul I pe cine?
Adrian Paunescu.
Iata sondajul:

Astfel, clasamentul CURS este deschis de Adrian Păunescu, care conduce detaşat cu 30,7%, urmat de Mircea Cărtărescu - 10,5%, Mircea Dinescu - 5,7%, Corneliu Vadim Tudor - 4%, Ana Blandiana - 3,8%, Ion Cristoiu - 3,2%, Octavian Paler - 2,3%, Dan Puric - 2,1%, Pavel Coruţ - 1,9%, Andrei Pleşu - 1,9%, Stelian Tănase - 1,7%, Grigore Vieru - 1,5%, Fănuş Neagu - 1,5%, Marin Sorescu - 1,3%, Gabriel Liiceanu - 1,1%, Domokos Geza - 1,1%, Alexandru Paleologu - 1,1% şi un altul (sub 1%) - 24,6%.

Rezultatele sondajului sunt interesante si releva inca o data ce era deja evident; romanii nu citesc.
Librariile sunt pline si asta contrazice paradoxal afirmatia mea.
Romanii nu citesc, librariile sunt pline dar... cititorii sunt aceiasi.
Sunt cititori care cumpara sau citesc peste zece carti pe luna dar la un asemenea cititor sunt si altii 50 care rareori cumpara (sau citesc) o carte pe an.
Daca sondajul nu era facut in piata Moghioros iar intrebarile erau puse in Libraria Carturesti, de exemplu, sunt convins ca altul ar fi fost clasamentul.

Cautand mai multe despre acel sondaj l-am gasit si pe Jurnalul National.
As dori usor rascastica remarca pe care a facut-o criticul literar  Daniel Cristea-Enache spunand: "Podiumul are un meritat lider detaşat"

Asta contrazice un pic afirmatia: "Gustul publicului larg n-a fost niciodată un criteriu de valorizare artistică, dar nici nu poate fi transformat într-un element lipsit de orice relevanţă. În fond, scrii nu numai pentru tine însuţi, scrii şi pentru un cititor generic, care în acest sondaj CURS e definit şi măsurat sociologic."  

Eu cred ca scriitorul nu scrie pentru necititor ci pentru cel numit cititor ca rezultat al dorintei de a citi, a pasiunii pentru carte si nu a simplului fapt ca stie sa citeasca.

Nici pictorii nu picteaza pentru cei ce nu le inteleg pictura, nici muzica nu e pentru cei ce nu o traiesc.

Intrebarea sondajului trebuia sa sune cam in genul: Raspundeti sincer, cunoasteti vreun scriitor contemporan?

Vorbeste lumea despre o teama ancestrala a barbatului de femeie. In parte autoarea are dreptate insa raspunsul la intrebarea nepusa e tot in textul ei (Dar asta n-a schimbat deloc statutul femeii, mai ales ca amorul curtenesc divinizeaza o femeie exceptionala si o feminitate ideala, fara insa sa dea importanta marei majoritati a celui "de-al doilea sex".).
In oglinda cu teama barbatului de femeie s-ar parea ca se afla admiratia femei pentru barbat. Dar nu pentru oricare, ci la fel ca si in cazul celalalt, pentru cel exceptional. De fapt daca analizam un pic admiratia femeii pentru barbat o putem  confunda usor cu teama. Circe de ce s-a indragostit de Ulise? De teama sau din admiratie pentru barbatia lui? Dar nu cred ca e corect spus "barbatie" in cazul acesta, riscand sa alunec in clisee misogine, atribuind curajul, virtutea si alte calitati specifice eroului, unui sex.
Revenind la Circe, aceasta nu s-a indragosti de amicii lui Ulise pentru ca nu erau cu nimic deosebiti de alte victime anterioare ale vrajitoriilor ei ci de cel ce a infruntat-o, de Ulise.
E teama cea care declanseaza admiratia ori admiratia declanseaza teama? Cele doua se confunda, se intrepatrund si impreuna sunt un afrodisiac pentru ambele sexe?
Cred ca teama barbatului de femeie e egala cu cea a femeii de barbat.
 Si admiratia la fel.
 Daca am accepta o succesiune teama - admiratie si nu o existenta concomitenta a ambelor stari, ne-am confrunta cu o aparenta de sindrom Stockholm?

Piraţii somalezi mai reţin acum circa 11 nave şi 270 de marinari. Anul trecut ei au efectuat 200 de atacuri, din care 68 reuşite în urma cărora au primit răscumpărări de peste 50 milioane de dolari, recordul anului anterior.
sursa


La peste opt ani de când forţele conduse de americani au răsturnat regimul taliban, Afganistan produce 92 procente din opiumul şi heroina mondială, arăta Ivanov.

"Din păcate NATO nu a făcut nimic pentru a eradica drogurile şi se pare că
nici nu intenţiona," a acuzat Ivanov în cadrul unei conferinţe de presă.
sursa

In secolul in care traim, 11 nave sunt sechestrate de niste pirati si nimeni nu poate sa le localizeze, sa anihileze piratii si sa termine cu amenintarea asta. Ar trebui ca apele teritoriale somaleze sa fie impanzite de nave de razboi, de puscasi marini sau alte forte militare.
In secolul in care traim, toata heroina de pe glob pleaca dintr-un singur loc; din locul cel mai monitorizat militar de pe planeta.
Ce concluzii sa tragem?
Puterile astea sunt doar niste puteri de carton?

-Ai mai condus vreodata o masina?
-Da.
-Uita tot!
Acesta a fost primul sfat pe care l-am primit de la instructorul meu auto.
Apoi el mi-a aratat acceleratia, cu toate ca o stiam si eu, mi-a aratat frana, ambreiajul, maneta de viteze...

Asa sa faci si tu cand te indragostesti.
Uita tot ce stiai despre asta.
Nimic nu seamana cu ce stiai.

Iata o intamplare pe care credeam ca o pot trai doar la noi, pe la oficiul postal din vreun catun uitat de lume.

Aveam nevoie ieri de un produs de la un magazin din Italia. Eu am un card (mastercard) care in ultima vreme imi face probleme la platile online si nu am mai incercat sa-l folosesc recurgand la alta solutie. Am vorbit la magazinul firmei dintr-un oras unde am pe cineva care vine maine in Romania sa comande obiectul la firma mama si sa mi-l rezerve urmand sa trimit persoana sa-l ridice in numele meu.
Totul in regula.
Am trimis ieri dimineata banii celui ce urma sa mearga la magazin si... surpriza!
 In trei puncte cu sigla Western Union nu a putut sa incaseze banii trimisi (185 de euro) pentru ca aia nu aveau bani.
Absurd nu?
Eu platesc 16 euro comision celebrului Western Union pentru ca banii mei sa ajunga in cateva minute acolo iar pe drum ei dispar.
Cand am vorbit la telefon cu cel din Italia nu mi-a venit sa cred.
Si in clipa asta banii mei sunt tot pe undeva pe drum. Poate ii duce cu sacosa vreun curier distrat sau postasul s-a imbatat la birt.
Cumparatura s-a achitat acolo de catre cineva cu un card insa banii mei nu au ajuns la cel ce a platit si urmeaza sa-mi aduca obiectul( maine).
Ce e de facut in cazul asta?
In Italia orice chinez indian sau pachistanez cu cateva sute de euro in buzunar poate sa-si puna pe usa celebra sigla si sa faca operatiuni cu transfer de bani.
Asa cred. Altfel cum e posibil sa nu aiba in casa un asemenea punct 185 euro?
Stiu ca legea ii obliga sa aiba in permanenta in mizeria aia de incapere  o suma de rulaj minima.
Ce cretini...