In Evenimentul Zilei a aparut un articol ce-l acuza fatis pe Serban Mihailescu de combinatii dubioase cu Bosanceanu, ultima fiind achizitionarea de catre Miki Spaga a unii apartament subevaluat pe la Arcul de Triumf de la doamna Bosanceanu.

Povestea e lunga dar esenta e urmatoarea:
Miki spune ca pretul de achizitie "nu e un pret mic" si raspunde pe blogul sau Evenimentului cu oferta de vanzare a apartamentului la pretul de 500 000 de euro cat spune ziarul ca e cel real.

Nu e fraier nenea Miki :))
Cumperi un apartament cu 200 in loc de 500 si te plangi ca e prea scump dar vrei sa-l dai cu 500. In cazul asta e o afacere mai buna ca aia cu armele lui Pavalache pentru ca isi mai poate lua inca doua apartamente subventionate de la doamna Bosanceanu (are balta peste) iar cu suta ramasa le si mobileaza (nu stiu daca ajunge o suta la asa obraz subtire (?!) dar sa nu ne incurcam in amanunte).
Daca tot e nemultumit ca l-a cumparat asa de scump de ce nu-l da cu 200 si-si ia unul la fel in aceeasi zona la bani mai putini?

De cand a murit Radu Anton Roman eu nu prea am mai vazut la tv tarani. Nu taranii aia din oras cum sunt numiti peiorativ needucatii, prost educatii ori cei educati bine dar care au apucaturi proaste, ci tarani de la tara, de la sat, imbracati simplu in haine simple si ponosite sau curate, cu mainile batatorite, cu tigara in coltul gurii si cu vorba intepatoare, in doi peri, plina de intelepciunea traditionala (dar invizibila acum) a locuitorului de la sat si nici cei scosi in costume nationale pentru a da bine la televizor.
Pe posturile italienilor vad zilnic tot felul de reportaje din sudul si din centrul Ialiei cu oameni simpli ce traiesc din agricultura sau pescuit, cu prepararea de mancaruri traditionale sau pregatirea unor produse cu specic italian, cum sunt unele branzeturi sau mezeluri.
Daca privesti fara sonor la tv iti poti inchipui ca sunt taranii nostri asa cum ii stiam eu ne emancipati, ne tehnologizati excesiv, iar daca ai totusi sonor si faci abstractie de limba vezi taranii nostri, cu gandire complexa si exprimare simpla.
Oamenii aia se mandresc ca sunt tarani iar cei de la oras ii privesc cu respect.
In Romania e rusine sa te numeasca cineva taran de parca te-ar numi idiot.
Ma uit la cei din jurul Bucurestiului care coboara din autobuzele ce au capatul liniei imediat ce intri in oras si observ metamorfoza ce se produce instantaneu chiar de la coborare si cum din taranii care au vorbit de porumb de pasari strugiri sau patrunjel in masina, apar orasenii  sau si mai evident orasencele, pentru ca fetele sau femeile sunt de nerecunoscut intre cele de la oras. Le e rusine sa se afle ca ei sunt de la tara.
Despre muzica populara ce sa mai zic?
Etno tv,taraf tv...
Denumiri de posturi ce ar trebui sa difuzeze muzica populara buna, folclor adevarat, dar pe ele sunt doar manele sau niste lalaieli care nici nu stiu in ce gen muzical sa le incadrez sau daca le pot considera muzica.

Mai aude cineva muzica din clipul urmator sunand in curtile taranilor nostri?

Vicrot Rebenciuc a spus foarte clar in "Balanta" lui Pintilie de unde va veni criza mondiala si cine va fi de vina :)

Azi era sa-mi scot bicicleta la plimbare mai devreme decat e cazul.
E placuta o astfel de plimbare, vremea era prielnica insa nu-mi place sa fac ceva ce nu
porneste din vointa mea ci fortat de imprejurari.

Pe la pranz observ ca mi se aprinde becul ce indica benzina si ma indrept rapid spre o
benzinarie din zona.
Un afis mare ma anunta ca nu functioneaza plata cu cardul, benzinarii erau in pauza de masa deci singura solutie era sa ma autoservesc platind cu bancnote aparatului special pentru astfel de plati.
Bag una de 20 si mi-o respinge.
Reintroduc bancnota dar aceeasi reactie.
Incerc alta bancnota identica dar nici asta nu ramane in aparat.
Plec fara benzina, injurand (injurand academic desigur. Si romaneste;)  ).

Dupa pauza ma intorc la aceeasi benzinarie si in timp ce baiatul in albastru imi alimenta
masina il intreb daca e defecta dracia cu bancnote.
-Nu, raspune el.
-Am incercat acum doua ore si nu a vrut cu niciun chip sa imi primeasca banii.
Se uita la banii pe care-i intind ca plata a benzinei si zambeste:
-Tot asa erau de noi?
-Aceiasi, zic eu.
-Nu primeste bani noi. Sunt suspecti pentru el.

Ia uite frate dracovenie! In Romania ultima oara cand am fost m-am plimbat pe la vreo trei
case de schimb cu o bancnota de o suta de euro ca nimeni nu o voia fiind mai ponosita iar astia nu vor bani noi.
Va trebui sa-mi bag de-acum banii in masina de spalat ca sa nu fiu nevoit sa merg cu bicicleta pe autostrada.

Cetatenii comunitari rezidenti in Italia pot vota la alegerile administrative si europene, daca se inscriu pe listele electorale de la primariile unde sunt rezidenti. Conform datelor oferite de cenzimentul ISTAT din 2007, ar fi cca. un milion de cetateni din Comunitatea Europenana neitalieni care ar avea drept de vot in Italia, dintre care mai mult de jumatate sunt romani. Acest drept risca sa ramana fictiv, nexercitat, datorita insuficientei informatii a cetatenilor comunitari neitalieni si datorita inertiei birocratice din primarii, care se ocupa de procedurile viitoarelor alegeri. De aceea amintim cetatenilor care au intentia sa voteze la alegerile din iunie ca cererea de a fi inscris pe listele electorale ale alegerilor administrrative si europene, trebuie facuta cu cel putin 90 de zile inainte de data alegerilor. Prin urmare  termenul ultim pentru inscrierea pe listele electorale este 7 martie.
Emisiunea "Noii venetieni" prof. Corina Tucu

Nu gasesc aproape nimic in tot internetul romanesc despre dreptul si oportunitatea de a vota si a fi alesi a peste jumatate de milion de romani din Italia.
Doar cateva ziare au o referire la asta iar din cate am inteles e si pe site-ul MAE o informare insa eu nu ma gasit-o la cat e de stufos.
Cum se asteapta ei sa ajunga la urechile a jumatate de milion de romani aceasta informatie?
Italienii chiar nu au interes sa le deschida ochii romanilor, de care iarasi au prins drag acum cu acest viol al unor nemernici, ca au asemenea drepturi tot asa cum nu le deschid ochii cu privire la multe alte drepturi pe care orice cetatean european le are in orice tara din comunitatea europeana.
Chiar e asa de putin important acest exercitiu democratic pentru cei de acasa incat sa nu-l ia in seama?
Au fost facute tot felul de campanii, bune prin idee dar proaste prin rezultate, pentru imbunatatirea imaginii Romaniei in exterior si a romanilor in tarile unde ei sunt rezidenti dar nu se cheltuiesc bani pentru un lucru cu adevarat eficient si anume votul.
Cat costa sa trimita cate o scrisoare rezidentilor romani din Italia in care sa-i informeze despre acest drept al lor?
Autoritatile italiene au evidenta stricta a adreselor rezidentilor iar restul nu poate consta decat in tiparirea si expedierea unui pliant.
Dar parca tot mai bine e sa facem petreceri cu sarmale si mici ca sa le aratam noi italienilor cum ne imbatam la petreceri...
Sau sa vorbeasca despre noi doar infractorii ca tribuna lor e strada si presa iar romanii de treaba doar sa munceasca si sa ingrase PIB-ul Romaniei.

In aceasta Agora a internetului numita youtube unde la tot pasul sunt tampenii fara nicio noima poti gasi uneori si lucruri care te fac sa revii, cum e acest filmulet superb.
Urmariti-l tot ca merita.

via Cabral

    Inceputul anului e cea mai deprimanta perioada a lui.
Pana la Craciun sau Revelion suntem in acea frenezie care nu ne poate lasa sa fim deprimati insa imediat dupa Revelion parca suntem goi de tot ce te impinge in viata.
Am mai scris eu despre asta dar nu mai gasesc acum linkul si spuneam acolo ca aceeasi senzatie o ai dupa anumite puncte culminante cum ar fi, sa zicem, nunta.
Pana la nunta starea de excitare nervoasa umple fiecare minut.
In dimineata de dupa totul e altfel. Nu ma refer la dezamagiri sau infruntarea realitatii, presupunand ca starea euforica premergatoare nuntii ti-ar fi distorsionat-o, ci chiar la un inceput. Orice inceput e greu dar acel inceput macar are o idee la baza, un plan, o strategie conturata insa in dimineata nuntii te uiti la cel de langa tine cu o privire ce zice parca: ei bine si acum?
Citeam la Gabriela ca exista in prima dimineata de dupa o imagine clara a ce va urma in functie de ce crede fiecare si cum se poarta.
Eu sunt un optimist si pentru mine aceste depresii nu prea exista dar sunt oameni chiar in jurul meu ce trec de la angoasa la apatie in momentele imediat urmatoare ale unor evenimente .
De ce scriu despre inceputul de an acum cand deja am intrat aproape in luna a doua?
Pentru ca cercetatorii au facut iarasi o descoperire legata de starea asta trista a noastra de dupa sarbatorile de iarna.
Au constatat ca luna Ianuarie e cea mai trista si in functie de anumiti factori o zi din aceasta luna e cea mai trista a anului.
Cercetarea nu se aplica la absolut toate tarile si nici la toate religiile avand in vedere ca musulmanii au sarbatorile in alte perioade decat crestinii.
Ei cercetatorii spun ca anul trecut cea mai trista zi a fost 21 Ianuarie, in 2010 va fi 25 iar in acest an a fost 19 Ianuarie.
La mine s-a potrivit ca pe 19 ianuarie sa fiu intr-o stare neconforma cu felul meu optimist  dovada fiind ca am scris versuri lucru pe care-l fac doar in momentele triste .
Se mai spune ca aceasta legenda a celei ma triste zile a anului ar fi fost lansata de un canal britanic de calatorii si cum se stie ca Ianuarie e cea mai proasta luna din punct de vedere turistic e explicabil sa se gaseasca acele zile triste in aceasta luna.
sursa

Mi-am spart un gand

Mi-am spart un gand din pura intamplare
Si tandari mi se scurg fiori
Din crestet pana in picioare

Stergeam un vis, de praf, nu din visare
Privind din el prin el la el o clipa,
Il pregateam ca pentru sarbatoare.

Iar gandul ce era ascuns de vis
De teama sa nu-l pun pentru uitare
Pana sa-l prind de-odata s-a desprins

Era un gand urat ce-l ratacisem
Un gand strain micut si fara vlaga
Ce nici nu exista pan-sa se sparga.

Cand curge aschia de gand in valuri
Chiar daca gandul nu-i destul de mare
O simti facandu-ti visele cosmaruri.

De-atunci strangand din inima si dinti
Imi tot smulg aschii si le strang in palma
Sa fac un gand sa-l dau pe doi arginti.

De n-o vrea nimeni palma sangeranda
L-oi inveli in ganduri de-ale mele
Si-l dau 'napoi cui mi l-a dat osanda.

Am vazut aseara Repo the genetic opera, filmul acesta ciudat si contrar presupunerilor mele initiale chiar mi-a placut.
Tema nu e asa complexa ci e destul de simpla; subiect de benzi desenate.
Combinatia de rock si opera iti da o altfel de stare decat filmele de groaza desfasurate in acelasi decor macabru, plin de violenta dusa la paroxism si fluvii de sange.
Partea de rock e reprezentata cu succes de Alexa Vega o cvasi necunoscuta (cel putin pentru mine) iar cea de opera de cunoscuta Sarah Brightman.
Joaca si Paris Hilton un rolisor si nu joaca tocmai prost.
Spre exemplificare am pus doua clipuri scoase din film, cu rock respectiv opera, lasandu-va pe voi sa descoperiti singuri partea nevazuta in aceste clipuri; cea violenta sangeroasa,  grotesca sau plina de mister.

(Daca nu se incarca filmul instantaneu apasati sub fereastra lui si va duce direct pe break.com unde sunt puse..)
 

300g parmigiano grattugiato
300 ml latte
300 ml panna
sale
noce moscata
3 tuorli d'uovo

Se serveste cu mamaliga veche prajita.
link

alte combinatii cu mamaliga inghetata ardei si crustacee:

cu ardei iute...

Spaghete de inghetata.

mamaliga...